Am început cu examenul scris.
Din prag.
Nici intrare, nici ieșire.
Doar liniștea își căuta locul.
Nu aveam unde să ascund
gesturi mici, zile de așteptare,
ochi ce mă cântăreau,
mâini ce decideau
povestea fără sfârșit.
Din prag.
Nici intrare, nici ieșire.
Doar liniștea își căuta locul.
gesturi mici, zile de așteptare,
ochi ce mă cântăreau,
mâini ce decideau
povestea fără sfârșit.
Nu m-au încadrat în plus.
Nu m-au ținut în umbră.
Știau cine sunt.
16 ian. 26
Unele poeme știu singure când să se oprească. Au o inteligență a lor. Dacă mai adaugi un vers, le strici respirația. Memoria adevărului e din categoria asta: s-a oprit exact unde trebuia.
RăspundețiȘtergereConcursul pentru ocuparea unui post de titular în învățământ, făcut pe puncte și pe dosar, m-a urmărit ani la rând. Pe mine m-au salvat notele de la examen. Cu ele am rămas. La puncte în plus nu m-am încadrat.
RăspundețiȘtergere