„Vai însă de cel care face pădurea să suspine și muntele să plângă.”
Totul
începe aici.
Omul
de rând se trezește, gol pușcă, despuiat de tot ce avea, torturat psihic, doar
pentru că și-a iubit pătimaș locurile unde a trăit, pământul pe care l-a
muncit, pădurile pe care le cutreiera…
Cu lacrimi în ochi privea fiecare colț pleșuv, replantându-l, să-l facă să rodească.
Eli
Gîlcescu, din Ciulinul (volum în lucru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu