suspendat între vis și realitate, între pași mici
fără restricții
și trafic infernal, fără furie, poate într-un avânt de minune
într-o lume inepuizabilă de surprize, ca visul meu –
o întindere nemărginită, un zbor întrerupt,
altul în prelungire… după un antract
de câteva luni,
un an – până când
nu voi mai avea nevoie
de el. Eli Gîlcescu 15 mar. 26
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu