aprilie 30, 2026

Un cadril deșucheat

sau ciudățenii
 
cu densitate și zvăpăieri –
 
un contradans
 
prematur și brutal
 
dispare cu totul
 
primăvara
 
 
Eli Gîlcescu
28 apr. 26

4 comentarii:

  1. Anonim:
    Le cetii cu mare bucurie și deosebită plăcere. Felicitări, doamna EG!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vasile Gogea: Chair dacă poemele sunt „difuze”, ele transmit stări concentrate de poezie. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. Adela Conciu: Da, transmis mult, în vorbe puține!Asta îmi aduce aminte că am și eu un volum cu astfel de poeme, de care am cam uitat! Cat de reușite, poate îmi voi face timp să puteți decide dumneavoastră! Felicitări autoarei!

    RăspundețiȘtergere
  4. Camelia Iuliana Radu: „Un poem difuz”, aduce frumusetea care se construieste din stari aproape imperceptibile. aroma de cafea, tacerea, asteptarea, care sugereaza o sensibilitate delicata, ca un cocon care promite transformare, dar care ramane suspendat intr-o seceta emotionala
    „Printre belele”, frumusetea este contrastata de costul existentei si de uzura cotidiana, unde chiar si dragostea devine povara,
    poezia ramane singura scapare, un gest mic dar esential de rezistenta
    in „Un cadril desucheat”, frumusetea capata o dimensiune instabila prin imagini de miscare si contradictie, iar primavara dispare brusc
    frumusetea in aceste poezii nu este ideala sau armonioasa, ci profund legata de vulnerabilitatea umana

    RăspundețiȘtergere