S-au întors acasă într-o zi fără soare,
după exact cinci ani, șase luni și douăsprezece zile
de lut, crivăț și ciulini.
Pășeau prin propria curte ca niște strigoi
lăsați să își viziteze mormântul.
Nu au strigat. Nu au cerut socoteală celor
care le treceau pragul cu priviri vinovate.
Au venit cu pașii celor care au plecat de aici,
cu numele lor, cu munca lor, cu tăcerile și cu memoria lor.
Însă în prima noapte, când s-au apropiat
de patul cel vechi, s-au aplecat spre pământ.
Acolo, în întunericul de sub saltea,
pe o stinghie ascunsă, au însemnat un nume.
Nu un vers, nici o rugăciune...
Acela a fost altarul lor secret.
În fiecare seară, când așezau tâmpla pe pernă,
obosiți, simțeau acel nume
tăinuit
sub trupurile lor chinuite…
după exact cinci ani, șase luni și douăsprezece zile
de lut, crivăț și ciulini.
Pășeau prin propria curte ca niște strigoi
lăsați să își viziteze mormântul.
Nu au strigat. Nu au cerut socoteală celor
care le treceau pragul cu priviri vinovate.
Au venit cu pașii celor care au plecat de aici,
cu numele lor, cu munca lor, cu tăcerile și cu memoria lor.
Însă în prima noapte, când s-au apropiat
de patul cel vechi, s-au aplecat spre pământ.
Acolo, în întunericul de sub saltea,
pe o stinghie ascunsă, au însemnat un nume.
Nu un vers, nici o rugăciune...
Acela a fost altarul lor secret.
În fiecare seară, când așezau tâmpla pe pernă,
obosiți, simțeau acel nume
tăinuit
sub trupurile lor chinuite…
așteptând
(urmează)
Eli Gîlcescu
21 iul. 26
https://deportatiinbaragan.ro/index-localitati/dropia-dragalina-noua/
Există altarul secret. Mă trage tot mai mult spre el. mai ales la vreo cumpănă.
RăspundețiȘtergereÎmi pare de neatins, nemeritat. Pentru legăturile cu trecutul. Pentru cât au îndurat.
Ei nu mai sunt aici. Chiar dacă simt spiritul lor în preajmă. Și jurământul că memoria nu va arde, chiar dacă într-o zi primăriile vor fi puse pe foc pentru a șterge urmele jafului.
Nu credeam că mă va bântui această carte.
RăspundețiȘtergereSe terminaseră, pentru mine, toate cuvintele acolo. Încă simt ecoul... parcă ar mai fi ceva de spus, chiar recitesc poemele, nu știu pentru a câta oară... fiecare lectură mă frânge. Îmi pare că nu vrea să se desprindă de mine. Parcă încearcă să-mi spună să nu mă opresc. Poate sunt replici. În timp. Vor dispare. Și poate că n-ar mai trebui să răscolesc povestea lor din vremuri întunecate.
Simt și ei cum mă frământă așteptarea unui răspuns de la Tortoman. Nu le-am cerut mult. Doar o adresă, atât, pentru un dar de suflet comunității din satul Dropia, locuri unde străbunii mei au îndurat momente grele ale istoriei.
În CIULINUL există mult adevăr. Trebuie citit printre rânduri. De aceea, l-am strecurat cu blândețe printre cele 7 capitole, nu ca un erou al timpurilor, condamnat la solitudine și zgribulit de durere. A intrat ca erou al supraviețuirii, ca un personaj de legendă sau de poveste care nu se termină așa... cum dorești.
RăspundețiȘtergereSau cum au dorit-o ei. Până în ultima clipă, întreținând un dialog nocturn cu cel care a semnat actul deportării. Până când, pur și simplu, obosiseră.
De ce împing data lansării? De teamă? Teama de a nu fi condamnați la alți 75 ani de neliniști nedomesticite în timp.
CIULINUL are tot timpul de partea lui, să ajungă unde trebuie.
Sau într-o altă parte a lumii... Cu respect oricărui cititor-ascultător, neuitând unii de alții, de undeva,
Ciulinul, taumaturg prin ei, magie fără-ncetare, neuitând unii de alții
vasilegogea spune:
RăspundețiȘtergere13 august 2026 la 5:27
Amintiri de dincolo de durere: acestea nu pot fi deportate.
Substanță densă, emoționant distilată poetic.
„Altarul”, „puntea” și „pragul”: trei locuri/locuiri ale Ființei.
Felicitări poetei!
IR: „Timpla” – elementul-cheie al tripticului: stravechiul loc al blind-dureroasei acceptari. „Stinghia” rataceste ca o amintire a vechiului grai despre cumpana lumii.
RăspundețiȘtergerePoezia e resemnata acceptare a-ntelepciunii inutile: vanitas vanitatis…
IR
Poezia dv e deschisa interpretarii multiple – semn al autenticitatii trairii dv poetice. Si mie-mi vine sa va multumesc.
RăspundețiȘtergereIR e InimaRea, „alias” George Tudor.
baciuvasile31 spune:
RăspundețiȘtergere13 august 2026 la 12:13
”….Nu au cerut socoteala,
celor ce le treceau pragul
cu privirile vinovate…”
Virtutea suprema”Iertarea”
hranita de Iubire de pe Altarul secret.
Felicitari
Mesajul este inegalabil.
strainul calator
Iosif spune:
RăspundețiȘtergere13 august 2026 la 10:36
De la Altarul secret, pe Puntea…”digitala”, la Pragul…”de mâna”, poate fi distanta nedefinita, uneori o zi, alteori…o saptamâna.
Altarul secret începe să-și găsească adevăratul loc. În memoria celor care încă pot spune: „mai trăim”.
RăspundețiȘtergere