Lovituri halucinante

Deportați în Bărăgan
5 ani, 6 luni, 12 zile

I-au ochit de multă vreme,
fără să fi gândit ce lăsau în urmă.
 
Au ars câteva lumânări pentru ei.

În timp ce erau cât se poate 

pe altă lume,
 
după 25 ani
o scrisoare internă neprioritară –

o chemare de dincolo, o confuzie a morții,
o scrisoare venită din sistem
și
avizul, re-avizele –
 
o altă deportare, 

un alt Bărăgan.
 
„Știau.”
 
Eli Gîlcescu
[Data înscrisă pe Aviz (2.10.25/ Reaviz nr.2025100327/3. 10. 25]

La cea dintâi chemare

Eram copil

un vis eram 

în somn

mi se părea

că tu treceai

iar eu copil

un vis tot verde

în necuprins

când tac – tac toate – tac

până departe...

până

nimeni nu va ști 
încotro treceai 
sau eu treceam 
dintr-o clipă în alta 
fără s-auzim într-alt chip
cea dintâi chemare


Eli Gîlcescu