Aș vrea să-mi amintesc zâmbetul

Este imposibil să convingi un om care nu te aprobă, dar zâmbeşte. (Muriel Spark)

Zilele erau atât de agitate, încât noaptea stăteam întinsă în pat, bucurându-mă de linişte. În cele din urmă, adormeam mulţumită, pătrunsă de liniştea din jurul meu, dar înainte să mă ia somnul, mă desfătam cu gustul întunericului, al meditaţiei, al amintirilor, al perspectivelor promităţoare. Ascultam tăcerea. (Muriel Spark) 

Cu timpul, am ajuns la concluzia că era mai bine să faci parte dintre oamenii de rând. Fiindcă înalta societate n-ar supravieţui, s-ar prăbuşi fără clasa de jos, în vreme ce aceasta din urmă s-ar descurca foarte bine şi de una singură. (Muriel Spark)

Eli Gîlcescu

Constantin a lui Brâncuși

Oana Pellea

CÂTA IUBIRE ESTE IN ACEASTA MĂIASTRĂ CÂT ZBOR CUMINTE ȘI DUMNEZEIESC! PARCĂ ÎI SIMȚI INIMA BĂTÂND ȘI CĂLDURA TRUPULUI. 

Cât de necunoscători și cât de nerecunoscători suntem față de opera acestui GENIU. 

Cât de săraci spiritual. Cât de neînsemnați suntem in fata acestui SPIRIT pe numele pământesc: Constantin a lui Brâncuși !

„Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. 
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Nu cred că voi putea izbuti vreodată... 

Dumnezeirea este pre­tutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti. 

Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru, a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.“

Constantin Brâncuși

Fratele mai mare

A gustat, din plin, din toate delciile vieții. Căci numai la ele îi era gândul când cita din Mircea Eliade (în acea vreme, interzis), riscând să piardă tot. Era nevoie de compromisuri, pe care el refuza să le facă. A zburat atât de sus, cu propriile aripi, dar puţini au fost cei care l-au apreciat. Totul era în lumină și nădăjduia ca aceasta să țină o veșnicie, căci din lumină se hrănea și prindea puteri. Ura noaptea, când puterile-i scădeau. Născut pe 21 martie – stejar – sub care nu creşte iarba. Mereu sub aripa lui Cupidon, savurând fiecare plăcere.
A terminat două facultăţi (pe vremea aceea era un lucru rar). Îşi găsea fericirea în preajma cărţilor pe care le devora. 
Era ceea ce era şi nimic altceva. Iar eu am trăit atât de puţine clipe lângă cel care a fost fratele mai mare, Iuliu.

Eli Gîlcescu