CÂTA IUBIRE ESTE IN ACEASTA MĂIASTRĂ CÂT ZBOR CUMINTE ȘI DUMNEZEIESC! PARCĂ ÎI SIMȚI INIMA BĂTÂND ȘI CĂLDURA TRUPULUI.
Cât de necunoscători și cât de nerecunoscători suntem față de opera acestui GENIU.
Cât de săraci spiritual. Cât de neînsemnați suntem in fata acestui SPIRIT pe numele pământesc: Constantin a lui Brâncuși !
„Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
Dumnezeirea este pretutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti.
Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru, a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.“
Constantin Brâncuși
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu