Și acest poem
nu pare cu mult mai mare decât unul obișnuit
se desparte de mine
ca o facere a lumii
mai ales tăcerile și zestrea lor întreagă
să reînvie noaptea
preumblându-l
pierd tâlcul dimineții, cum pierd fiecare cuvânt ca un delir neîntrerupt
ireal,
din contemplația chinuitoare
nu se mai dezgolise de la naștere ca și cum ar fi vrut să se îndepărteze netulburat
și uneori imprevizibil
un poem care știe multe
are ochiul format pentru instantanee
Eli Gîlcescu
10 Februarie 2024, Burlington
