Întâmplări între timpuri

Las în urmă asprimea ciulinului într-un moment în care grădina mă întâmpină cu delicatețea lavandei. Nu e o renunțare la ciulin. 

E o împăcare. Ciulinul și-a făcut datoria. 

A păzit. A rezistat. A strâns semințe.

Acum lavanda aduce altceva: liniște, parfum, așezare.
Iar peste două săptămâni..., când voi deschide prima sticlă de sirop regal pentru limonada festivă, gestul va avea ceva ritualic. 

Nu va fi doar o sărbătoare a unei cărți tipărite. 

Va fi sărbătoarea unui drum lung, purtat cu răbdare.

Nu doar renaștere, nu doar recunoștință. Și răbdare. 

Multă răbdare. 

Răbdarea cu care CIULINUL a învățat să înflorească și să-și lase semințele în bătaia vântului

Eli Gîlcescu

26 mai 20216

până și viața, până și...

înnoptările îmi lovesc diminețile
sălbăticite și noduroase,
uneori încinse de lămâiță.

ard pentru cei neștiuți,
neluați în seamă,
îngeri la vedere în loc de cruci,
fără garanție de impunitate,
dincolo de ultima tăcere.

altădată, din propria voință –
o binefacere,
o legătură din recunoștință –
dar bucuriile și-au schimbat fața,
și oamenii,
și această nebunie de ploaie de stele...

mă las în voia lor
și uit.
uit de mine.

Eli Gîlcescu
8-10 August, 2025