Pragul

Și această candoare
mă împiedică să văd
de parcă m-ar trezi
atingerea unei liniști netulburate
 
forțată fiecare fibră,
atinsă de os –
o luptă împotriva atrofierii –
inamicul meu,
liniștit, ba chiar
cu o expresie de mulțumire,
m-a luat de brațe, de mâini, de picioare
într-un haos,
 
fără să știu cât de repede mi-a
dat drumul anul cel vechi,
cum m-a primit cel nou,
cu ochi de mirare
 
acolo unde ursita mai păstrează
locurile acelea
lovite din străfunduri
 
glasul sângelui –
viorile de sub vișini
 
viața –
prag de lumini

 
Eli Gîlcescu
31 dec. 25 – 1 ian. 26