Până când poezia există

„Pe cel ce va veni la Mine nu-l voi izgoni afară.“ ( Ioan 6:37)

 

Cu Helene Pflitsch și Teo Laurean

Învăluită în mister, pe de-a-ntregul, magica amiază, 

atât de neașteptată.

Ne-au bucurat până la lacrimi aceleași iubiri, 

aceleași dorințe, aceleași trăiri. 

Nimeni nu ne putea opri și nimic.

Nici ploaia.

Ne-a hrănit cu cântecul ei, mirosind frumos a iubire.

Nimeni ca noi!

Cu noi, totul!

Și timpul, până la ultimul strop de suflare, ne încălzea sufletul.

Și povestea ne umplea viața.

 

Eli Gîlcescu

1 Iunie 2022

 

De partea frumoasă a vieții

Helene Pflitsch 

Am plecat spre Severin puțin obosiți fizic (tocmai trăsesem cortina după ediția a doua a Şezătorii de la Runc), dar cu sufletul vibrând, fiindcă ştiam că ne vom revedea prieteni. Şi s-a întâmplat, ca imediat ce am păşit în oraşul de pe malul Dunării să uităm de oboseală şi să adunăm în suflet atâta emoție încât credeam că nu mai este loc. Mulțumim încă o dată domnului Grig Gociu pentru oportunitatea creată. Am plecat spre Craiova cu emoția că, în sfârşit, ajung să -i calc întâia oară pământul. Am întâlnit aici oameni ce m-au obligat să îmi măresc sufletul şi să-i cuprind şi pe ei în el. Doctorul ce mi-a făcut operația a fost Jag, susținut de delicata Marilena Tiugan. Mulțumim Marilena pentru tot.

Helene Pflitsch

Se adunaseră nori negri pe cerul Craiovei duminică dimineața, când ne-am despărțit cu greu de olteanca noastră dragă Gabriela Georgeta Ciuca , cea care de altfel a mijlocit trecerea noastră prin Bănie. Mulțumim, Gabi, ai fost o gazdă de excepție.

Norii ne-au însoțit întreg drumul până la Tg Jiu şi mi-am spus, că ploaia ce cernea peste noi este plânsul prietenilor mei trecuți în neființă, Nely şi Ionel Gociu, supărați, acolo sus, că nu pot să mă mai primească cu brațele deschise aşa cum o făceau altă dată. Şi-au încetat plânsul doar o clipă, atât cât să mă înclin în fața mormintelor lor şi să-mi şterg eu însumi lacrima.

Cu ploaia vărsată cu găleata peste capetele noastre am bătut la o uşă necunoscută mie, cu gândul că vom poposi în fața ei atât cât prietenul nostru, poetul Teo Laurean îşi va lăsa "Doina..." Doar că, uşa aceea nu era una ca orişicare.

Elisabeta Gîlcescu, mulțumesc pentru intensa clipă trăită lângă prietenii tăi speciali, în fața rafturilor pline cu cărți, sub cireşul cu rod şi lângă macii ce ardeau asemeni sufletului tău.

Am promis, am avertizat... nu vei scăpa de mine.

Şi da, întotdeauna cireaşa de pe tort îl face special.

Cu Helene și Teo

Cu Helene Pflitsch

Helene Pflitsch

Când minunile

 

... întind mâna

mă arde câmp de maci

și nu știu ce

strângeri de taine (pre)simțind

neprevăzutul

într-o lume de furnicar

ne aduc tot mai aproape de fiecare dată

 

Eli Gîlcescu

Iubești ploile de azi

 De ieri, iubesc neprevăzutul

Cărți în dar

Helene Pflitsch

Poezia la cireș

O întâlnire neplanificată, dar care mi-a adus bucurie cât până la al şaptelea cer şi înapoi.
Vă mulțumesc că m-ați primit în casa dumneavoastră şi, mai mult, pentru căldura îmbrățişărilor.
O să iubesc de acum ploile. (Helene Pflitsch)

Poezia sub cireș

 

Eli Gîlcescu

Poveste de mai

 ... cu 100 de prieteni

Minunii de demult

... întind mâna

când mă arde câmp de maci

și nu știu ce

strângeri de taine (pre)simțind

neprevăzutul

amurg

într-o lume de furnicar

ne aduc tot mai aproape de fiecare dată

 

Eli Gîlcescu

27 mai 2022