Neimportant

Un poem convulsiv

Urăsc foamea de aer

și tot ce m-atinge

pur și simplu

în timp ce dormi 

dincolo de căutare

în palimpsestul unui amurg 

e posibil 

să nu mai existe

același pământ obstinat

în tăceri 

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 28.03.2025

Poveste de mai

 ... cu 100 de prieteni

Minunii de demult

... întind mâna

când mă arde câmp de maci

și nu știu ce

strângeri de taine (pre)simțind

neprevăzutul

amurg

într-o lume de furnicar

ne aduc tot mai aproape de fiecare dată

 

Eli Gîlcescu

27 mai 2022

În seama unei clipe

Desgolită de iubire 

alta
altfel
trist amurgu-i știe plânsul
prea târziu
poate

aceasta-i ultima viață
Doamne, 
prea îi destrami zborul

în mii și mii de clipe
una-i sacră 
neclintită
și în ea zidită-s eu
fără iarnă 
fără suflet
alta 
altfel 
când visarea-i necuprinsă
mai mereu

prea m-apasă să renasc

Eli Gîlcescu