CAMY MIRELA – MAREA IUBIRE
Să fii iubită şi respectată, prietenă dragă. Poate că voi avea prilejul să
aflu taina gândurilor tale. Că, de fiecare dată, un poet se socoteşte un
intermediar, o punte de legătură, un ambasador al cuvintelor...
1. Cum te descurci în lumea virtuală. Care au fost primii
paşi si cu ce ocazie?
Nynna Vizireanu
M-am apropiat
de lumea virtuală, din dragoste pentru iubitul meu, pentru a-i fi mai
aproape, pentru a comunica mai repede și mai ușor cu el. Am învățat
singură să îmi postez poeziile, am învățat și învăț zilnic ceva nou.
Sunt un autodidact, dacă vrei. Multe am învățat, că nu prea am avut de
ales. Și este bine că a fost să fie așa. Nu îmi este rușine să spun ”nu
știu” atâta timp cât mă străduiesc să învăț. Consider că este mai rușinos să
încerc să mă dau drept cine nu sunt.
Încăpățânată, atunci când vreau din toată inima ceva, nu aștept să îmi cadă din
cer. Lupt, muncesc și trebuie să obțin dacă am făcut totul bine! Nu se poate
altfel! Nu e nici greu și nici ușor. Lumea virtuală este o provocare
frumoasă...
2. Cum ai aflat de Arta conversaţiei şi care a fost prima
impresie ?
Nynna Vizireanu
Prezența mea în ARTA CONVERSAȚIEI – primirea – imnul - totul a fost
incredibil! Mulțumesc, domnule Nicu Murgășanu, pentru că m-ați adus în
mijlocul acestor oameni minunați! Maestre, profit de acest prilej să mă
înclin în fața talentului și a sufletului dumneavoastră sensibil și iubitor de
frumos! Vă mulțumesc din toată inima pentru încredere, pentru sprijinul pe care
mi l-ați oferit cu atâta generozitate! Datorită sufletului dumneavoastră
ales, mă aflu printre oameni de calitate de la care am numai de învățat.
Eli, ești inima grupului Arta Conversației, domnul Nițu Constantin, un erudit
în fața căruia mă înclin și toți, absolut toți îmi sunteți dragi și vă
mulțumesc pentru că îmi sunteți prieteni! Am plâns atunci când Marius
Iulian Zinca - iată, încă un om de deosebit, pe care îl admir și îl stimez - a
postat imnul, pentru întâmpinarea mea în mijlocul vostru,
prieteni
dragi! Ascultându-l, vă simțeam pe toți alături de mine, am fost primită cu
brațele deschise și emoția mea a fost copleșitoare! Nu mi-am imaginat că
în lumea virtulă pot să îndrăgesc oameni pe care nu îi cunosc personal și pe
care nu i-am îmbrățișat niciodată!
Sunt fericită să mă aflu în mijlocul vostru! Vă îmbrățișez și vă mulțumesc!
Nynna Vizireanu
3. Există un loc şi un timp pentru fiecare pe acest
pământ. Care este locul tău şi unde ?
Locul meu, încă nu știu
care este. Simt că m-am născut prea târziu... Iubesc lucrurile simple, acelea
care ne întorc mereu la esență, la adevăr. Poate că, până voi muri, îmi
voi afla locul. Cine știe? Uneori mi-e ciudă că nu reușesc să-l aflu mai iute. Până
atunci, cel mai drag loc al inimii mele rămâne muntele. La munte, mă simt
liberă și,
ori de câte ori ajung acolo,
când îl revăd, plâng. Mi-e dor de munte ca de un om, ca de iubitul meu de care
mi-e veșnic dor...
4. Mereu ne inspirăm din natură, din locurile copilăriei,
din tradiţii şi aniversări, dar cel mai mult ne inspirăm din iubire. Care este
sursa ta de inspiraţie?
Nynna Vizireanu
Sursa mea de inspiraţie este
dragostea... Iubind un om, mi-am răsturnat toată lumea. Am implicat în această
iubire tot Universul, tot ce știam și tot ce credeam că știu... Din dragoste
scriu. Poezia mea există, astăzi, datorită iubirii mele nemăsurate și
necântărite
pentru acela
care mereu mi-a spus că pot... și pot... Și știu că a făcut-o din dragoste...
Îi mulțumesc în fiecare zi pentru asta! Inclusiv în zilele în care sunt
furioasă...
Nynna Vizireanu
5. Există în viaţa fiecăruia momente importante, oameni
trimişi anume ca să ne lumineze calea, să ne dăruiască fericirea. În viaţa ta
există asemenea oameni?
În viața mea,
au existat mereu oameni care mi-au luminat calea... Există și astăzi
și mereu vor exista... Prieteniile mele durează o viață, așa cum valorile
biruie timpul. Cea mai importantă persoană a fost și este bunica mea din partea
mamei. Este mereu în inima mea
și sper că mă
veghează încă... Dragostea cu care m-a învăluit o port în suflet în fiecare zi
și în fiecare secundă. Ea mi-a fost leagăn de iubire. În casa de la țară, am
trăit, sub aripa ocrotitoare a bunicilor
mei, cele mai
frumoase clipe din viața mea. Acolo, copilă fiind, pot spune cu mâna pe inimă:
am trăit Raiul pe pământ! Mamaia (mi se pare rece să tot spun ”bunica”) m-a
învățat prin propriul ei exemplu dragostea necondiționată. Mi-a dat
dragoste din preaplinul inimii ei și
m-a învățat că
niciodată nu trebuie să aștepți dragoste la schimb... Și avea dreptate; ar
deveni, cumva, ca o afacere de tipul ”îți dau - îmi dai”... Am învățat de la ea
să iubesc în fiecare zi, cu inima împăcată că eu am dat tot ce am avut mai
bun. Îmi doresc să scriu poezii despre mamaia mea, dar de fiecare dată
când am încercat, niciuna nu mi se părea destul de frumoasă... Aș vrea să
scriu, pentru ea, cea mai frumoasă poezie... Mi-e tare dor de ea... cumplit de
dor... Mamaia este o icoană a iubirii, la care inima mea aleargă mereu, și unde
s[îngenunchez... Și o voi iubi până când voi pune două mâini pe piept...
Și după
aceea...
6. Eşti omul extremelor... De la alb, treci la
negru...Dar parcurgând culorile, în timpul saltului amețitor, roșu, verde,
galben, albastru, nu te temi de aceste salturi şi că s-ar putea ca unul să-ţi
fie fatal ?
Nynna Vizireanu
Așa este, de
la alb trec la negru, dar lumea mea este atât de viu colorată...
Trăiesc în salturi amețitoare pe care numai eu le știu... și iubitul meu
le știe, uneori...
Trec prin
culori intense... Aceste salturi mă consumă... Roșul este lavă necruțătoare
care arde, aprinde și piatra; galbenul orbește cu strălucirea lui;
albastrul îmi îngheață și măduva sufletului,iar verdele învie și morții și
înverzește și cea mai uscată creangă...
Trăiesc pentru
cei care mă iubesc, de dragul lor, iară nu pentru mine. Iubesc viața și nu mă
tem de moarte, o sfidez! Să poftească, știe unde să mă găsească! Da,
recunosc... sunt și copil, și adolescentă, și bătrână... depinde de salt.
7. Iubeşti cu patimă, urăşti cu patimă, dar nu te
blochezi în nicio parte, mereu alegi dragoste, ca o adolescentă care păşeşte
mereu, spre o primăvară a iubirii, Mereu timpul te trimite undeva ca să
recuperezi ce nu ai avut, ce nu ai trăit. Ce ai tu de recuperat ?
Nynna Vizireanu
Iubesc
cu patimă și urăsc la fel! Da, poate că voi urî mai mult, dar
niciodată, nu voi iubi mai puțin! Ce am eu de recuperat, nu se poate...
”Ceea ce nu trăiești la timp nu mai trăiești niciodată.” Când am înțeles acest lucru au început
salturile din rai în iad și înapoi. Am înțeles că destinul nu depinde doar de
voință, muncă... Așa mi-a fost
scris... să nu
trăiesc ceea ce poate alții au zilnic și nu realizează ce comoară au,
cât de norocoși sunt. Este crucea mea, blestemul meu, binecuvântarea
mea, și o port ca atare.
Nu am nimic de recuperat, acum, știu... Și nu e în puterea mea de muritoare să
fac ceva pentru a schimba asta... Doar mă revolt uneori împotriva unui destin
nedrept...a tât pot...
Și iubesc din
toată inima, chiar dacă, la un moment dat, am urât tot așa, din toată inima....
Voi muri iubind și nu numai pe aceia care mă iubesc. Inclusiv pe cei care mă
neiubesc, îi voi iubi, pentru că furia mea nu ține mult; e ca ploaia de vară,
dispare iute...
8. Nu eşti un om bogat, dar nici sărac. Ai plâns vreodată
şi de ce ?
Plâng în
fiecare zi pe dinăuntru... Și adeseori, plâng și cu lacrimi. Plâng de
dor, de durere, de bucurie, de milă;
plâng repede. Până și când râd... Și râsul meu este cu lacrimi...
Nynna Vizireanu
9. Când te refugiezi în dragoste, fugi
de tine, de prieteni... Te scufunzi
în singurătate… Ştiam de orgoliul poetic, dar există şi
orgoliul iubirii ? Când vrei totul sau nimic ?
Orgoliul
poetic nu există la mine. Există bucuria din inima mea, acea bucurie
firească pe care o simte fiecare om atunci când vede că munca lui este
iubită și apreciată, că ajunge la inimile oamenilor. Am citit poeziile mele
oamenilor cunoscuți și necunoscuți. Când am văzut
emoția de pe
chipuri, zâmbetele sau lacrimile, când mi-au arătat pielea zbârlită de pe
brațe, atunci, am fost, cu adevărat,
fericită! Mai mult decât o carte publicată... SĂ LE VĂD EMOȚIA, SĂ-I SIMT!
Iubirea nu are orgolii... În Biblie stă scris: ”Dragostea îndelung rabdă;
dragostea
este
binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.” ”De-aș
grăi în toate limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval
răsunător. Și
de-aș cunoaște darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice
știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu
am, nimic nu sunt. Credința,
nădejdea și
dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
Vreau tot ce mi se cuvine... Dacă mi se cuvine un singur ceas de
dragoste, atunci acel ceas de dragoste să fie al meu, întreg. Neștirbit.
Nynna Vizireanu
10.
10 este un număr de suflet pentru tine.
Ai şi o poezie în care se regăsește acest număr, de aceea ai ales 10 întrebări.
Poţi să-ţi desprinzi un moment drag, de suflet şi să ne scrii şi versurile care
justifică alegerea lui…
Trăiesc cu
patimă, urăsc la fel... Cei ce trăiesc pe jumătate comit o crimă...iar eu
trăiesc fiind devotată iubirii mele, atâta câtă mi-a fost dat să am din ea,
chiar dacă doare cumplit.
Nu cred în
cârpeli ale iubirii... Ce s-a spart, în bucăți, nu mai este întreg, degeaba
măștile...
Și dacă s-a
spart, atunci nu a fost dragoste adevărată; a fost numai
un foc de paie și atât.
Puskin a
spus ”Durerea este soarta celor vii.”
Iar domnul Eminescu a spus:
” Tu trebuie să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Și noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pământ.”
Și cine sunt eu să-i contazic?
Vă îmbrăţişez, dragi prieteni din Arta conversaţiei.
Cu drag,
Camy
Dragă Camy, ai
ales 10 şi 10 sunt.
Nynna Vizireanu
Doar că tu poate că aşteptai o anume întrebare şi eu am
omis-o.
Există?
Îți mulțumesc pentru interviu
și te îmbrățișez,
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu