mai 21, 2012

CAMY MIRELA - MAREA IUBIRE


CAMY MIRELA – MAREA IUBIRE

Să fii iubită şi respectată, prietenă dragă. Poate că voi avea prilejul să aflu taina gândurilor tale. Că, de fiecare dată, un poet se socoteşte un intermediar, o punte de legătură, un ambasador al cuvintelor...

1. Cum te descurci în lumea virtuală. Care au fost primii paşi si cu ce ocazie?

Nynna Vizireanu
M-am apropiat de lumea virtuală, din dragoste pentru iubitul meu, pentru a-i fi mai aproape, pentru a comunica mai repede și mai ușor cu el. Am învățat singură să îmi postez poeziile, am învățat și învăț zilnic ceva nou.
     Sunt un autodidact, dacă vrei. Multe am învățat, că nu prea am avut de ales. Și este bine că a fost să fie așa. Nu îmi este rușine să spun ”nu știu” atâta timp cât mă străduiesc să învăț. Consider că este mai rușinos să încerc să mă dau drept cine nu sunt.
    Încăpățânată, atunci când vreau din toată inima ceva, nu aștept să îmi cadă din cer. Lupt, muncesc și trebuie să obțin dacă am făcut totul bine! Nu se poate altfel! Nu e nici greu și nici ușor. Lumea virtuală este o provocare frumoasă...

2. Cum ai aflat de Arta conversaţiei şi care a fost prima impresie ?


Nynna Vizireanu

    Prezența mea în ARTA CONVERSAȚIEI – primirea – imnul - totul a fost incredibil! Mulțumesc, domnule Nicu Murgășanu, pentru că m-ați adus în mijlocul acestor oameni minunați! Maestre, profit de acest prilej să mă înclin în fața talentului și a sufletului dumneavoastră sensibil și iubitor de frumos! Vă mulțumesc din toată inima pentru încredere, pentru sprijinul pe care mi l-ați oferit cu atâta generozitate! Datorită sufletului dumneavoastră ales, mă aflu printre oameni de calitate de la care am numai de învățat. 
    Eli, ești inima grupului Arta Conversației, domnul Nițu Constantin, un erudit în fața căruia mă înclin și toți, absolut toți îmi sunteți dragi și vă mulțumesc pentru că îmi sunteți prieteni! Am plâns atunci când Marius Iulian Zinca - iată, încă un om de deosebit, pe care îl admir și îl stimez - a postat imnul, pentru întâmpinarea mea în mijlocul vostru,
prieteni dragi! Ascultându-l, vă simțeam pe toți alături de mine, am fost primită cu brațele deschise și emoția mea a fost copleșitoare! Nu mi-am imaginat că în lumea virtulă pot să îndrăgesc oameni pe care nu îi cunosc personal și pe care nu i-am îmbrățișat niciodată! 
    Sunt fericită să mă aflu în mijlocul vostru! Vă îmbrățișez și vă mulțumesc!


Nynna Vizireanu

3. Există un loc şi un timp pentru fiecare pe acest pământ. Care este locul tău şi unde ?

    Locul meu, încă nu știu care este. Simt că m-am născut prea târziu... Iubesc lucrurile simple, acelea care ne întorc mereu la esență, la adevăr. Poate că, până voi muri, îmi voi afla locul. Cine știe? Uneori mi-e ciudă că nu reușesc să-l aflu mai iute. Până atunci, cel mai drag loc al inimii mele rămâne muntele. La munte, mă simt liberă și,
ori de câte ori ajung acolo, când îl revăd, plâng. Mi-e dor de munte ca de un om, ca de iubitul meu de care mi-e veșnic dor...

4. Mereu ne inspirăm din natură, din locurile copilăriei, din tradiţii şi aniversări, dar cel mai mult ne inspirăm din iubire. Care este sursa ta de inspiraţie?
Nynna Vizireanu

    Sursa mea de inspiraţie este dragostea... Iubind un om, mi-am răsturnat toată lumea. Am implicat în această iubire tot Universul, tot ce știam și tot ce credeam că știu... Din dragoste scriu. Poezia mea există, astăzi, datorită iubirii mele nemăsurate și necântărite
pentru acela care mereu mi-a spus că pot... și pot... Și știu că a făcut-o din dragoste... Îi mulțumesc în fiecare zi pentru asta! Inclusiv în zilele în care sunt furioasă...

Nynna Vizireanu

5. Există în viaţa fiecăruia momente importante, oameni trimişi anume ca să ne lumineze calea, să ne dăruiască fericirea. În viaţa ta există asemenea oameni?

În viața mea, au existat mereu oameni care mi-au luminat calea... Există și astăzi și mereu vor exista... Prieteniile mele durează o viață, așa cum valorile biruie timpul. Cea mai importantă persoană a fost și este bunica mea din partea mamei. Este mereu în inima mea 
și sper că mă veghează încă... Dragostea cu care m-a învăluit o port în suflet în fiecare zi și în fiecare secundă. Ea mi-a fost leagăn de iubire. În casa de la țară, am trăit, sub aripa ocrotitoare a bunicilor
mei, cele mai frumoase clipe din viața mea. Acolo, copilă fiind, pot spune cu mâna pe inimă: am trăit Raiul pe pământ! Mamaia (mi se pare rece să tot spun ”bunica”) m-a învățat prin propriul ei exemplu dragostea necondiționată. Mi-a dat dragoste din preaplinul inimii ei și 
m-a învățat că niciodată nu trebuie să aștepți dragoste la schimb... Și avea dreptate; ar deveni, cumva, ca o afacere de tipul ”îți dau - îmi dai”... Am învățat de la ea să iubesc în fiecare zi, cu inima împăcată că eu am dat tot ce am avut mai bun. Îmi doresc să scriu poezii despre mamaia mea, dar de fiecare dată când am încercat, niciuna nu mi se părea destul de frumoasă... Aș vrea să scriu, pentru ea, cea mai frumoasă poezie... Mi-e tare dor de ea... cumplit de dor... Mamaia este o icoană a iubirii, la care inima mea aleargă mereu, și unde s[îngenunchez... Și o voi iubi până când voi pune două mâini pe piept...
Și după aceea...

6. Eşti omul extremelor... De la alb, treci la negru...Dar parcurgând culorile, în timpul saltului amețitor, roșu, verde, galben, albastru, nu te temi de aceste salturi şi că s-ar putea ca unul să-ţi fie fatal ?

Nynna Vizireanu

Așa este, de la alb trec la negru, dar lumea mea este atât de viu colorată... Trăiesc în salturi amețitoare pe care numai eu le știu... și iubitul meu le știe, uneori...
Trec prin culori intense... Aceste salturi mă consumă... Roșul este lavă necruțătoare care arde, aprinde și piatra; galbenul orbește cu strălucirea lui; albastrul îmi îngheață și măduva sufletului,iar verdele învie și morții și înverzește și cea mai uscată creangă...
Trăiesc pentru cei care mă iubesc, de dragul lor, iară nu pentru mine. Iubesc viața și nu mă tem de moarte, o sfidez! Să poftească, știe unde să mă găsească! Da, recunosc... sunt și copil, și adolescentă, și bătrână... depinde de salt.


7. Iubeşti cu patimă, urăşti cu patimă, dar nu te blochezi în nicio parte, mereu alegi dragoste, ca o adolescentă care păşeşte mereu, spre o primăvară a iubirii, Mereu timpul te trimite undeva ca să recuperezi ce nu ai avut, ce nu ai trăit. Ce ai tu de recuperat ?

Nynna Vizireanu

     Iubesc cu patimă și urăsc la fel! Da, poate că voi urî mai mult, dar niciodată, nu voi iubi mai puțin! Ce am eu de recuperat, nu se poate... ”Ceea ce nu trăiești la timp nu mai trăiești niciodată.”  Când am înțeles acest lucru au început salturile din rai în iad și înapoi. Am înțeles că destinul nu depinde doar de voință, muncă... Așa mi-a fost 
scris... să nu trăiesc ceea ce poate alții au zilnic și nu realizează ce comoară au, cât de norocoși sunt. Este crucea mea, blestemul meu, binecuvântarea mea,  și o port ca atare.
    Nu am nimic de recuperat, acum, știu... Și nu e în puterea mea de muritoare să fac ceva pentru a schimba asta... Doar mă revolt uneori împotriva unui destin nedrept...a tât pot...
Și iubesc din toată inima, chiar dacă, la un moment dat, am urât tot așa, din toată inima....
    Voi muri iubind și nu numai pe aceia care mă iubesc. Inclusiv pe cei care mă neiubesc, îi voi iubi, pentru că furia mea nu ține mult; e ca ploaia de vară, dispare iute...

8. Nu eşti un om bogat, dar nici sărac. Ai plâns vreodată şi de ce ?

Plâng în fiecare zi pe dinăuntru... Și adeseori, plâng și cu lacrimi. Plâng de dor, de durere, de bucurie, de milă;  plâng repede. Până și când râd... Și râsul meu este cu lacrimi...


Nynna Vizireanu



9. Când te refugiezi în dragoste, fugi de tine, de prieteni... Te scufunzi
în singurătate… Ştiam de orgoliul poetic, dar există şi orgoliul iubirii ? Când vrei totul sau nimic ?

Orgoliul poetic nu există la mine. Există bucuria din inima mea, acea bucurie firească pe care o simte fiecare om atunci când vede că munca lui este iubită și apreciată, că ajunge la inimile oamenilor. Am citit poeziile mele oamenilor cunoscuți și necunoscuți. Când am văzut
emoția de pe chipuri, zâmbetele sau lacrimile, când mi-au arătat pielea zbârlită de pe brațe, atunci,  am fost, cu adevărat, fericită! Mai mult decât o carte publicată... SĂ LE VĂD EMOȚIA, SĂ-I SIMT! Iubirea nu are orgolii... În Biblie stă scris: ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea
este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.” ”De-aș grăi în toate limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval
răsunător. Și de-aș cunoaște darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Credința,
nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
     Vreau tot ce mi se cuvine... Dacă mi se cuvine un singur ceas de dragoste, atunci acel ceas de dragoste să fie al meu, întreg. Neștirbit. 
Nynna Vizireanu

10. 10 este un număr de suflet pentru tine. Ai şi o poezie în care se regăsește acest număr, de aceea ai ales 10 întrebări. Poţi să-ţi desprinzi un moment drag, de suflet şi să ne scrii şi versurile care justifică alegerea lui…

Trăiesc cu patimă, urăsc la fel... Cei ce trăiesc pe jumătate comit o crimă...iar eu trăiesc fiind devotată iubirii mele, atâta câtă mi-a fost dat să am din ea, chiar dacă doare cumplit.
Nu cred în cârpeli ale iubirii... Ce s-a spart, în bucăți, nu mai este întreg, degeaba măștile...
Și dacă s-a spart, atunci nu a fost dragoste adevărată; a fost numai un foc de paie și atât.
 Puskin a spus ”Durerea este soarta celor vii.”




Iar domnul Eminescu a spus:

   ” Tu trebuie să te cuprinzi 
     De acel farmec sfânt,
     Și noaptea candela s-aprinzi
     Iubirii pe pământ.”


Și cine sunt eu să-i contazic?
Vă îmbrăţişez, dragi prieteni din Arta conversaţiei.
Cu drag,
Camy

   



 Dragă Camy, ai ales 10 şi 10 sunt.

Nynna Vizireanu


Doar că tu poate că aşteptai o anume întrebare şi eu am omis-o.
Există?

Îți mulțumesc pentru interviu
și te îmbrățișez,
Eli Gîlcescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu