E lacrima ce vine din iubire,
te răsplăteşte pentru orice împlinire,
sau cea de dor, nevindecată,
e pură şi adevărată…
e singura ce nu se cere
spovedită,
doar lăsată-n voie, să zburde, nezidită,
că-i mereu neliniştită,
pentru incertitudini mediocre,
fără înţelepciunea nopţii,
tot lacrima, pierdută
între realitate şi visare,
se roagă-n taină să-ţi vindece
spaimele obscure,
prin semnul dimineţii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu