Se va întoarce iarăși

Ileana Floarea Vulpescu

Azi-noapte am visat-o –
tremura în liniște.

Doar oftatul ei
se făcea cât o lacrimă mare

devotată „duminicii de ieri”
singurul poem duios,
învățat pe de rost
și dincolo de viață

aceleași flori în nume și în inimă
ce bine ne-ar prinde.

Eli Gîlcescu

 

Din „Arhiva Vulpeștilor”, Credit: Angela Robu

Am trecut pe lângă duminica de ieri

... adulmecând urmele

puțin câte puțin

 

sfânta grijanie

mai îngăduitoare dinspre dimineți

aripă de libelulă

ca și cum lumina lunii e în ea

Eli Gîlcescu

Burlington, 8.01.2o24

Pot s-o iubesc până la capăt

... fără să înțeleg această furie absurdă, și ploile în opoziție cu iarna, și 

lumina fără putere, ca și cum o toamnă nesfârșită ar domni peste grădini

cu greutate, fără s-o audă.

Doar o visez. La fel de solemnă.

Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și fala, și maiestatea impunătoare.

Și cântecul ei trist până la capăt

Chiar dacă viața, ploaia și norii nu țineau pasul cu ea

amintirile ei fragile, rezervele ei simple, nicidecum luxoase,

i-au redat putere și curaj.

Uneori i se părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră. 

 

MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“

IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.

Sau cei 4349 membri Arta conversației.

Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.

Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.

Fără acest divertisment „cool“ printre locuri rare și rime agile.

 

Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am murit-o a doua oară.

Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi și glezne –

cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut niciodată în duminicile de ieri,

pe care le-a iubit și în care a crezut

pentru că au însemnat totul.

Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață

într-un curcubeu,  

când și când,

zâmbind

 

Eli Gîlcescu

7 dec. 21 (aproape 7 luni in memoriam)

Dincolo de distanțări

Sau o poveste cu 139 prieteni, cu 37 zile înainte de Crăciun

 

Nu ai cum să te dezbari de obiceiuri și credințe, mai ales în preajma Crăciunului.

Printre crizanteme și tufănici, cu același zâmbet îngăduitor, m-a întâmpinat.

Ne-am privit îndelung, risipind neliniștile, până am reușit să intrăm în amintiri.

Și au fost multe. Începând cu cele naturale, curate, fără efort de dobândit.

Și cât de greu am potrivit versurile!

Uneori

În tăcere

își duce existența.

Sau încearcă.

Calmă și cu încredere în sine.

Și nu e singură.

 

Eli Gîlcescu

17-18 nov. 2020

 

Duminica de ieri

Prea multe guri
de necuvinte
ce ne rabdă
 
printre icoane,
pomeniri,
trufia este trează
și vânează
 
la vedere
ascunsă-i doar răbdarea
obosită și bolnavă
 
vremuri vin,
oftând
trecutul
 
iar cei ce știu că-l știu
nu știu nimic
de adevăr,
de bine
și de folosință
 
pe trei arginți zornăitori
virtutea o trădează,
umilind-o
Duminica de ieri vibrează
și ne iartă

Eli Gîlcescu