... ar fi vrut să fie
o culme
mereu
mai aproape de pădurea lui
(chiar dacă s-ar putea să nu-i mai aparțină)
să poată uita ce îi încătușase
dincolo de zare
foșnetul somnoros
țărâna pietrificată
iar eu am obosit de zborul lui
și nu știu de ce
nu mă mai satur așteptând
Eli Gîlcescu
Sensibilitatea și fiorii neprețuitei ierni! Ave!
RăspundețiȘtergere