ianuarie 21, 2015

Cântecul iernii



... ar fi vrut să fie

o culme

mereu

mai aproape de pădurea lui

(chiar dacă s-ar putea să nu-i mai aparțină)

 

să poată uita ce îi încătușase

dincolo de zare

foșnetul somnoros

țărâna pietrificată

 

iar eu am obosit de zborul lui

și nu știu de ce

nu mă mai satur așteptând

 

Eli Gîlcescu

Un comentariu: