Ornament afabil

Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii
după o lungă absenţă
pe un pinten de pământ
evocator de alcovuri.

Cred că e capătul
de obicei calm şi răbdător
şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin sămânţă
în vâltoarea de imagini
şi, luat de vânt
care se perinda,
o să devin floarea florii
dintr-o singură răsuflare
unde-ar cădea norii
cu un surâs timid
de gânduri în ploi.

Fusese suportat din obișnuinţă,
iar eu voi deveni
cu gândurile,
ornament
ce era altundeva,
suprapus,
repetând cuvintele de spirit
fervent servite
pe faţada vieţii tale
în schimburile afabile de saluturi
(între mine şi soare).

Elisabeta Gîlcescu / Marius Iulian Zinca – Ornament / Schimb afabil  duet „1 la 1”