Flori pentru Ioana

Când marea se trezeşte din nesfârşita goană
Şi-n fluxu-i fantomatic se-apropie de mal,
Tu vii cu paşi de zână, să-ţi iei, dragă Ioană
Petalele de gânduri de pe-un albastru val.

Noi aşezăm pe-oglinda tăcerilor albastre
O primăvară vie în flori de rogvaiv,
Să-ţi fie alinare în clipele sihastre
Ale cenuşii tale în straiul ei captiv.

Şi înfloresc salcâmii şi ninge cu magnolii
Pe braţele-ţi deschise în aşteptarea lor;
În unduiri albastre sub albele linţolii
Dansează nemurirea în vals cu-al mamei dor.

Şi cerul mai coboară o treaptă de lumină
Unindu-se cu marea în roşul asfinţit,
Tu înfloreşti alb-roşu în flori de balsamină
Cu aripa atinsă de visul adormit...

23. 05. 2016
Violetta Petre