Stătea și se uita ca vițelul la poarta nouă. Da! Se uita
și bâjbâia. Și a trebuit să „acopăr“ cumva neștiința lui, să-i „preiau“
rolul... A mai fost și privirea nehotărâtă a unui medic care bâjbâia un
diagnostic... Am simțit că trebuie să caut altul... Dacă v-aș spune că l-am
întâlnit în „ adâncul pământului“, acolo în „valea plângerii“, m-ați crede? El
mi-a salvat viața... Au urmat și alte cumpene, pentru că așa a fost și nașterea
mea – o cumpănă – cu un picior pe anul vechi și cu celălalt pe cel nou... De aceea
alegerile mele au fost întârziate, bine
cântărite, uneori atât de greu de luat, mai ales cele care țin de oameni. (va
urma)
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu