Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările

august 28, 2025

E de mirare ce a făcut vara 2018

29 august 2018

 


















Dintr-un vis în altul
 (diptic poetic)

Nici laptele nu mai are
gustul trifoiului
nici busuiocul
gustul miresei.
 
Grădina –
iarba abia își ține firul,
merii strâng cureaua,
austeri,
răstălmăcind
iluzia unui zâmbet
la întâmplare.
 
Ziua de-un deget
își pierde cumpătul.
 
Închid ochii
împăcată cu vara
și tot ce începe
încurcă
întotdeauna 
în tăcere.
 
Eli Gîlcescu
29 august 25


august 26, 2018

Câte-s altfel


... în ceasul amiezii
când liniștea doare și doare
alt gând în tainic amurg,
adăpost
promisiunii dintâi; e tot ce mai pot
să îndur
tot mai aproape                                                                             
ultima frunză,
alt anotimp dincolo de noapte de zi,
privind împrejur,
același „surâs strâmb, și scurt, și slut“,
agonizând uneori
același strigăt
îl știe doar clipa neclipă
al zilei sfârșit
mai străin de iubiri,
mai sărac de lumini,
cu strângeri de inimi
când mai aproape duminica
aceeași
cu toate păcatele pe de rost
și tot nu-i destul

Eli Gîlcescu

ianuarie 16, 2012

DORURI MISTUITE


Dragostea-n tristeţe, mai grabnic, îmi vorbeşte,
Şi când, perfid, se-nchide, se-aştern noi bucurii
Ce strălucesc o toamnă, poate că o vară,
Ca tainica comoară ascunsă de copii.

Adulmecând, ca vulturul ce dă de pradă,
Ea simte arzimea poftelor lumeşti,
Nu ştie de iertare, nici de firea-mi slabă,
Nici de nefericirea de care mă lipseşti...

Şi pe care-o plâng cu cele părăsite,
Blestemând la lună, la mere otrăvite,
Că iluzia mea, febrilă şi bolnavă,
A ţinut o iarnă, cu doruri mistuite.