Omul care spală ploaia

De la o aruncătură de băț –
sau de minge –
mi-a trecut tăcerea
peste suflet,
pământ crăpat,
fântână adâncă și seacă.

Departe de oameni,
ca într-un azil,
rămân în urmă.

Doar viespile
dintr-o lume a lor
au dat de mine,
cu un fel de trufie –

tocmai acum,
când fără vâlvă,
bâjbâind cealaltă lume,
ca ploaia rară de vară –
mă pierd.

Eli Gîlcescu
14-15 Aug. 2025

Ploaia

izbea din toate părțile

înverșunată

fără semne de oprire

câțiva pescari de cuvinte

se încumetau la jocuri de noroc

într-o paciență desăvârșită

transpuși într-o altă lume

înghesuită

pe un drum fără întoarcere

așteptau parada soarelui

Elisabeta Gîlcescu

30 Iunie 2013

Răsfoiala unei zile

(sau un poem constrâns)

 

Uneori trebuie să taci

ca să auzi ploaia.

 

Când nu mai plouă, pământul se umple de mușuroaie de furnici și de cârtițe.

 

Doar câinii adulmecă o naștere, o moarte. Și totul merge de la sine

și ploaia ascultă când îmi spui ce știi

despre multe și mai multe

totul.

 

Pe urmă, liniște lungă.

 

Urmăm noi,

când ploaia ne îmbracă albastru.

Încearcă să nu fugă de ce ni se întâmplă.

Eli Gîlcescu

4.02.2024, Burlingron 

Dumnezeu cu... mila

Uneori trebuie să taci ca să auzi ploaia.

Când nu mai plouă, pământul se umple de mușuroaie de furnici și de cârtițe.

Doar câinii adulmecă o naștere, o moarte.

Încearcă să nu fugă de ce se întâmplă celor buni.

Eli Gîlcescu

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...

fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde

ca pentru un somn lung.

Și asta nu e tot.

Uneori

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunând-o

toată

cu o dragoste mai veche

după o atât de lungă despărțire

să nu moară

de două ori blestemată

prin afară.

Eli Gîlcescu

Ascultând ploaia

... fără pauze

să mă facă să visez puțin

mai tare decât orice

la atingerea nopții
când somnul doare

obosit de tăceri

aceleași cumplite tăceri

întoarse

sărutând dimineața

tot mai nesigură

nemiloasă

de neoprit

Eli Gîlcescu

Și

... fără să afli
ploaia de azi are ceva din tine
se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu

Dumnezeu știe pe unde

când și cum

și asta nu e tot

sau va fi

o singură dată

Eli Gîlcescu

Ploaia

Când țes ploaia cea din cer

o adun
o împreun

cu rod vieții
fir năuc

prea devreme
prea târziu

cine (va) 
când (va) 
amurg 

unic sens 
grădini plângând

Ei Gîlcescu

M-a prins ploaia

... care măsoară neliniștea care rămâne

Eli Gîlcescu