... și de
fiecare dată când se tânguia
încet
ca
suflarea unui vânt de vară
uneori
parcă ar
avea atâtea de mărturisit
altor inimi
dimprejur
îndiferent
cât de mult timp a trecut
de când
în
mijlocul iernii
mă apăra
de acolo de unde e
n-aș putea
spune cât...
poate atât
cât trebuia
să trec
peste orele de insomnie
mai mult
sau mai puțin fatale
sau mai
știi...
peste
întunericul unui preludiu rămas
foarte
mult timp în urmă
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu