Și inima

... o iluzie, la fel ca fericirea.

Doar Cel care Vede și Aude Plânsul,

acolo, dimprejurul meu, unde nici n-ar fi vrut să fie

unde mirosea a dovleac copt,

timpul se oprise

într-o luptă invizibilă, mută

în cerc nesfârșit cu toată fatalitatea de păcate.

O urmăresc doar dangătele clopotelor 
de ieri
amestec de busuioc

de locuri 
istovite pietre
ecou de poveste pentru cine veghează
pentru cine trece de pământ, de sufletul meu,
acolo

într-un acum dintr-un atunci nemișcat,

milostiv,

ca un vis.

Eli Gîlcescu