În tot mai
puține nopți
ca și cum
ar fi
fiecare
bătaie ruptă parcă din rai
să-mi trezească dimineți
în care aud din ce în ce mai puțin
să-mi trezească dimineți
în care aud din ce în ce mai puțin
pădurea
și ploaia care dansează
peste zăpezi
când iarna mai râde de noi
când iarna mai râde de noi
altundeva,
mai
aproape de soare
pe un covor de tămâiori,
pe un covor de tămâiori,
cufundată în grijile ei
Sunt
lucruri pe care nu ți le pot spune
acum
vezi bine
câte se întâmplă
într-o zi
de iarnă
Doar Dumnezeu
a vrut altfel
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu