Fără greș

Și de-aș veni

doar foșnetul pădurii

surâsul trist al nopții

arzând

un singur dor

mă pierd

mă plâng

neprefăcut

să fie

vis

să fiu

vei ști doar tu

 

Eli Gîlcescu

Lună Nouă în Fecioară

Insomniile nu mă sperie. Nici sfârșitul

mereu aproape

precum un clopot care cheamă

la închinare

sărut crucea dimineața și seara

la aceeași oră.

E albă. De neclintit.

Nici noaptea nu mă mai sperie.

De zile mă tem. De cele de nepătruns.

Poate tocmai de aceea rătăcesc

fără să mai aud nimic... nimic

 

Eli Gîlcescu

Prima dragoste

Tot mai străin de verde

pământul

cu gust ce mai doare

când vânturi trec peste vetre

sparte de ploi și de mană

doar strigăt de păsări

răstimp de întristare

simfonie de veci într-un strop de țărână

foșnet de frunze

răsunet prelung

din sânul adânc

spre tine cobor

cobor pași fără teamă

și zile nu sunt

câte am avea să ne spunem

 

Eli Gîlcescu

Te-am citit toamna

 

Ți-am citit gândurile

miresmele în zori

ce alungă fiorul cald

până în preajma grădinii

păzind merele

când tăcerile tac

și taci

de fiecare dată

oftezi

atât de aproape

să nu te pierd

să nu mă pierd de tine

 

Eli Gîlcescu

Povestea cu 101 vizitatori

 

Una dintre poveștile mele, ca și cum m-aș afla în mijlocul celor 101 prieteni foarte dragi mie.

O poveste care capătă sonoritate și amploare.

Dacă ai ști ce cărți se ascund acolo! Ce autori! Despre unii ai auzit. Lângă ele trăim, respirăm. Nu ai cum să le lași uitate.

A fost o poveste că a ajuns în biblioteca mea.

Din când în când trebuie să o deschid, să depind o clipă de bunăvoința ei, de frumosul care se găsește acolo. Mai ales în momentele cele mai negre.

Ca atunci când mi-ai întins cartea. Iar eu am fost fericită s-o primesc din mâna unui poet.

Uneori deșteaptă în mine dorința de a scrie.

Eli Gîlcescu