miercuri, 30 decembrie 2020

Când orice comentariu e de prisos

Începuseră să-mi sângereze urechile

în timp ce dansai pentru mine.

Obrazul rece ca gheața îmi tăia respirația.


Iarna asta nu se mai ține de opere de caritate.

E atât de frumoasă, încât n-o pot urî.


În timp ce mă pierd dintr-o parte în alta,

într-un somn de lumină,

o atingere din senin – Decembrie –

atât de neliniștitor, vibra

din toate mădularele

un răvaș...

să uit

să iert

 

Eli Gîlcescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu