Pentru câtă iubire

 

Am așteptat să treacă și această zi. 

Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an în altul, cu lucruri bune, cu pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. 

Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, să prindă contur.

Eli Gîlcescu