Pentru că e dimineață
și plouă afară ceva mai mult decât ieri
pentru că trebuie să mă îmbrac mai bine
mai strâns în hanoracul „zdrențuit“
de gânduri
de ură
de dureri de cap
„mai să plesnească“
pe un câmp de flori
dinainte
preschimbat în tăceri
nici glas, nici chemare
de undeva de unde nu e...
nici pace
Și totuși în altă parte plouă
plouă
în fiecare noapte
și nimeni nu știe ce-l așteaptă
Eli Gîlcescu
... Dumnezeu mă va scăpa.
|
Vrăjmașii
mei m-au grăit de rău zicând: „Când va muri și va pieri numele lui?“ Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia;
inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. |
|
Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei;
împotriva mea gândeau de mine rele. |
|
Cuvânt nelegiuit spuneau
împotriva mea, zicând: „Nu zace, oare? Nu se va mai scula!“ |
|
Chiar omul cu care eram în pace, în care am
nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul. Psalmii 40-41 |
Am așteptat să treacă și această zi.
Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an în altul, cu lucruri bune, cu pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat.
Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul,
anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și
mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de
un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, să prindă contur.
Eli Gîlcescu
