În așteptare

Uneori, cel mai frumos premiu al unui poem este bucuria autorului că l-a întâlnit.

Eli Gîlcescu

Sărăcie de noi

(un poem agonic)

așa-i și cu noi –
în căutarea imposibilului,
mereu blocați
de așteptări,
mai mult decât o amintire,
mai mult decât o suferință
nemărturisită.

în miezul verii
intrăm calici,
cu prădători –
niciodată ca acum.

pleavă azvârlită în Arcă,
adunătură pestriță,
un tablou trist, în bernă.

și iluziile
unui guguștiuc rănit
se tânguie încet
ca suflarea vântului
prin ochiurile sparte ale unei colivii –

pentru o gură de apă,
de aer,
de soare.
în tăcere.

ultima bucurie.
de-o clipă.

noaptea, în somn,
îl aud cântând –
ca o mântuire întârziată.

niciodată
ca acum.

Eli Gîlcescu

28 iun. 25

Într-o bărcuță albastră

 Băltoacă, bărcuță, bălăceală… și bineînțeles, bucurie

Eli Gîlcescu

O bucurie târzie

se-ntinde lent,

sfâșiată de tăceri

 

izbite lăuntric de

gânduri

atrăgând alt gând,

suspiciuni, uneori –

 

doar mai puțină milă,

mai puțini prieteni,

mai multe scuze stupide,

mai mult timp de tăcut.

 

Eli Gîlcescu

28.05.2025

O trecere... în tăcere

... sau o tăcere care nu e tăcere

printre întristări

greu de descifrat

de departe

de unde nimeni nu mai vine

din loc în loc inimi

bat și nu tac

nu aud

totul o tăcere

doar senzația de bucurie pe care o știu pe dinafară

nimic altceva

când ochii se vor umple de lacrimi

și tu știi de ce

Eli Gîlcescu

Pentru câtă iubire

 

Am așteptat să treacă și această zi. 

Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an în altul, cu lucruri bune, cu pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. 

Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, să prindă contur.

Eli Gîlcescu

LEAC SAU PEDEAPSA