De când
ai plecat
am pierdut...
chiar nu știu câte lucruri
și noaptea aceea
între un pas și încă unul
împărțeam totul frățește
și cuvintele atât de simple
fără teamă
prin grădina străveche, încercuită azi
de ziduri înalte
până nu mai rămâne nimic
doar minciună și strigăte sedițioase și încă
ceva
să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus ceea ce
simt
sau ce merită spus printre
șocuri întârziate,
când o altă primăvară, atât de neașteptat
(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),
cu ceva noroc,
m-a umplut iar de energie
până și culorile au prins miros și gust,
chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile
și totuși în altă parte ninge
tresărind dimineața
atât de aproape de tine.
Eli Gîlcescu,
Burlington, 15-16 Martie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu