Un poem convulsiv
Urăsc foamea de aer
și tot ce m-atinge
pur și simplu
în timp ce dormi
dincolo de căutare
în palimpsestul unui amurg
e posibil
să nu mai existe
același pământ obstinat
în tăceri
Eli Gîlcescu
Toronto, 28.03.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu