 |
| 29 august 2018 |
Dintr-un vis în altul
(diptic poetic)
(diptic poetic)
Nici laptele nu mai are
gustul trifoiului
nici busuiocul
gustul miresei.
Grădina –
iarba abia își ține firul,
merii strâng cureaua,
austeri,
răstălmăcind
iluzia unui zâmbet
la întâmplare.
Ziua de-un deget
își pierde cumpătul.
Închid ochii
împăcată cu vara
și tot ce începe
încurcă
întotdeauna
în tăcere.
Eli Gîlcescu
29 august 25
Eli Gîlcescu
29 august 25
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/08/29/c-p-a-elisabeta-gilcescu-dintr-un-vis-in-altul/
RăspundețiȘtergereDr. Christian W. Schenk
RăspundețiȘtergere„Când frumusețea își pierde gustul, rămâne doar tăcerea să mai hrănească visul.” – CWS
Emanuiel Pavel
RăspundețiȘtergereEu, care credeam că-i „azotic” cum se exprima un prieten trecut în neființă.
Elira
RăspundețiȘtergerePoemul are o frumusețe de echilibru rar.
Finalul „întotdeauna / în tăcere” se așază ca o pecete firească, fără a forța — oferă acea „împăcare cu vara” și în același timp lasă poemul să respire deschis, ca un ecou care continuă în cititor.
Ai reușit să legi austeritatea începutului de seninătatea închiderii, păstrând totuși neliniștea subtilă.
Mi se pare unul dintre cele mai bine închegate poeme ale tale.