Omul care spală ploaia

De la o aruncătură de băț –
sau de minge –
mi-a trecut tăcerea
peste suflet,
pământ crăpat,
fântână adâncă și seacă.

Departe de oameni,
ca într-un azil,
rămân în urmă.

Doar viespile
dintr-o lume a lor
au dat de mine,
cu un fel de trufie.

În cealaltă lume,
a mea,
cu greu
mai cred –
tocmai acum,
fără vâlvă,
bâjbâind
ca ploaia rară de vară –
mă pierd.

Eli Gîlcescu
14-15 Aug. 2025