Mai real decât mitic
un cer
mai senin decât înnorat
mai împăcat
de cu seară
decât încurcat în partea lui
cea goală
de
cuvinte
să asculte
ploaia
încă bate
mai cu suflet
ziua
grădina o dezmiardă
când dau de capăt
prin verdele de ploaie
bate-bate ploaia
încă
și tot nu e suficient
să ajungă la tine
Elisabeta
Gîlcescu
Burlington, 29-30 Aprilie 2024
de la pământ până
la cer
de la cer până la
pământ
ca un neastâmpăr
de demult
așteaptă
ce nu s-a întâmplat
să se întâmple
ziua și noaptea
cu păsări și flori
când tace
tac și eu
doar tu o vei auzi din nou
Eli Gîlcescu
Burlington, 10.12.23
Și acest pământ
are dreptul
la memorie
Cu ce plăcere treceam
unul în altul,
mai viu, mai
mișcător,
mă lua în brațe
de tot,
de tot, pe sus,
de tot,
cu mirare,
să mă prefacă
în
iarbă, în flori
Eli Gîlcescu,
Burlington, 6 nov.-23
Se ridică pământul
peste cei morți
de vii
între patimi
de lună plină
nimeni să-i vadă
Se ridică pământul
nu ne mai rabdă
Eli Gîlcescu
… dincolo
de răsărit
dincolo
de priviri înfrigurate
de
curgere spre nicăieri
când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
asemeni
unui arbore de mătase
ale
cărui frunze
se
închid la cea mai mică atingere
înghiţând
în penumbră somnolentă
vise lumini
acolo-aici
același...
încă mai are ceva de spus
Eli Gîlcescu
... pământul neîmpăcat
brațe de arșiți de ploi
lumini care plâng
care dor
poate mâine în zori
de mă vei auzi
în colțul cel mai îndepărtat al
grădinii
privind îndelung
pământul scuturându-și trupul peste
ultimul rod dulce
să nu spui nimic
nimănui
doar să-mi zâmbești ca unui copil
Eli Gîlcescu
