11 februarie 1938

Istorie. Istorie vie.
Și nu e doar istorie, 

politică, regi, regimuri.
 
Uneori 

un simplu „11 februarie 1938” deschide o ușă mare –
o casă luminată pentru o nuntă,

0 mamă văduvă își așază fiica.
Nu dă obiecte, nu dă doar lăzi de zestre.
Dă pământ.
Pământ descris ca un trup
în formă de „H mare”…

Hotărât prin arbori.
Legat de drumuri și pădure.
 
Și ceva tulburător: pământul începe „dinspre apus”,
merge „spre răsărit”,
atinge „Pădurea spre Scrăzi”,
un „fag cu jar vechiu” …
tot spre răsărit
cu lipsă și spor,
până în „drumul de sub ogrăzi...
 
Două capete unite printr-un corp central.
Ca două familii legate printr-o căsătorie.

E ca o geografie a vieții.
(va urma) 

Eli Gîlcescu,

din Ciulinul (în lucru)
21 feb. 2036