Nu e nevoie
de aripi.
Când inima
s-a desprins deja.
Un pas în gol.
Și dintr-o dată,
lumea întreagă
te primește.
Neîntrebând nimic.
Rochia ta flutură.
Ca o promisiune.
Spusă vântului.
Sub voi, pădurile șoptesc.
În liniște.
Tot ce-i viu
nu cade.
Ci curge înspre înalt.
El.
Sprijin.
Tu.
Zâmbet.
Ciulinul.
Martor.
Și tot ce-a fost pământ
devine poveste.
Când zborul
nu tulbură,
ci mângâie
miracolul de a fi.
Eli Gîlcescu,
din Ciulinul (în lucru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu