Cine a crescut printre vișini știe
că răsar de la sine,
purtând pe umeri
numele lor. nu a fost să fie strigăt în casă, nodul pe limbă, între cele cinci praguri înguste, greu de trecut, de iubit, înregistrat, nici metaforă, nici vibrație, într-o limbă veche, de lemn, fără ură. Cine a crescut printre vișini știe că răsar de la sine. Eli Gîlcescu
Un poem care nu pare scris. Pare lăsat mai departe.
RăspundețiȘtergere