TIHNA CE-AM POFTIT

Cam aşa pot numi Sărbătoarea Naşterii Domnului. A fost cel mai frumos şi liniştit Crăciun, într-o familie minunată, care a ales ceva neobişnuit pentru această zi, fără agitaţie, fără călătorii peste hotare... Că aşa îţi vine de sărbători, să faci alteceva, să te dai peste cap, să te faci un balot de nervi; că trebuie să faci o grămadă de cumpărături, să faci pachete şi pacheţele, să vizitezi pe toata lumea (parcă ar fi intrat zilele-n sac, că altele nu vor mai urma), să te trezeşti că nimic nu ţi-a ieşit, că alții hotărăsc pentru tine, că eşti mai epuizat decât înainte, de această dată, de atâta stat în picioare, a fost şi mai şi, te-a demolat, ţi-a făcut ochii cât cepele, cearcănele s-au instalat, migrenele au apărut, ... Ei au ales să rămână acasă, la gura sobei, lângă bradul împodobit, să reînvie bucuria darului, aşteptând colindătorii cu bucate tradiţionale, dar şi întorcându-i, pentru o clipă, prin copilărie. Au ales să-mi lumineze feeric amintirile şi să le facă să strălucească, mult mai mult decât erau în inima mea – amintiri cu gust de Crăciun, gustul unui Crăciun adevărat, ca acasă, povestea de care nu mă îndepărtez prea mult, cât ceru-i de plumb și încă-i zăpadă, să nu-mi scape, să mi se întipărească în minte, să-mi fie citită când gândurile-mi sunt aiurea... și să mă întoarcă acasă.
Mulţumesc, Rodica! Mulţumesc Brett! Mulţumesc Brody! 
Mulţumesc, vouă, că îmi citiţi povestea. 

DARURI DE CRACIUN

Poarta deschisa de un minunat discipol si casa toata pregatita anume pentru marea sarbatoare, ca sa poata patrunde usor, sa guste, din frumusetea tinereasca si copilareasca, si cea care a insemnat lectie si model de urmat. Pentru ca acolo, exista miscare intr-un spatiu unic, pur romanesc si ceva ce o lega de amintiri, o captiva cu povestile adevarate, cu lectiile de viata, cu ghiozdanul de gradinita, plin cu jocuri si cantece, cu bradul impodobit, mult mai devreme decat era in vremurile copilariei ei. A fost mama si bunica pentru trei zile, caci nu puteau porni pe drumul colindelor si nici in bucataria traditionala, fara s-o aiba ca deschizatoare de traditii si bucurii, de aprindere a candelei, caci, pana la urma, era nevoie si de o declansare a luminii, de catre omul matur, poate ca si intelept. Si tot lui i s-a oferit sansa de a fi iar copil, dar un copil rasplatit din plin cu atentii si cu jucariile de care a dus lipsa in vremurile ei. Si ce bucurie pe fiinta cea blanda, dar nedumerita de atata rasfat, minunandu-se de bunastarea din casa, de lectiile ei, care au prins rod bogat, pentru darul cel mai frumos, minunea minunilor, Brody. Si lumina din suflet a inceput sa se reverse in toata incaperea, reflexia ei sa prinda contur, sa apara alte ganduri, fara de care nu exista sarbatoare: gandul la mama si gandul la tata, gandul la cozonacul de acasa. Si ca dorul sa treaca usor, am incropit ceva romanesc, cu mirosul specific, si pentru o vreme, ne-am simtit acasa, atingand, in gand, mainile harnice ale mamei, sarutandu-le si rostind printre lacrimi: Multumesc, mama! Iar ea, invatatoarea de ieri, coplesita de prea multa iubire, obosita de drumul lung al vremii, dar fericita pentru darul neasteptat, nu putea decat sa sopteasca, stapanindu-si emotiile: Multumesc, Rodica! Darul tau se vrea pastrat, pentru vecie, in locul cel mai de pret, inima mea.