2025

Sărutul – eveniment aniversar
Casa Universitarilor, 21 Mai 2014

Scriam ultimele gânduri –
un an pe care îl iert.
 
Și atunci apare un mesaj,
ca un semafor pus pe roșu în plină respirație:
„Nu știu cine sunteți, dar Ileana Vulpescu nu e domeniu public,
aveți drepturile de autor?”
 
(...)
 
Ce dar.
Neașteptat, zgomotos, exagerat.
Nu știam că, pentru a admira,
trebuie dovadă.
Că respectul se eliberează pe bază de act.
Că memoria are proprietar
și emoția — administrator.
 
Nu știam că întâlnirea cu o voce
se face prin ghișeu
și că iubirea de literatură
se verifică la intrare.
 
Am zâmbit.
Anii m-au învățat multe,
dar nu asta.
 
Iar 2026 
știe deja
că unele lucruri nu se cer.
Se recunosc.
 
Eli Gîlcescu

O mică lansare de colecție

 

Există întâlniri tăcute, fără aplauze.

Există un zâmbet printre lacrimi și o carte în dar.

Eli G. și Tina Ț.

 

Las o carte, iau o carte

Fiecare carte are o a treia viață – sufletul celui care o dă mai departe.

Eli Gîlcescu

O inimă de rezervă

Nu e o replică de agățat, dar

ne cunoaștem de o viață

 

fără a separa ziua de noapte (sau invers),

de multe ori îmi pare un începător

dornic să impresioneze, nici n-o observ când,  

indiferentă sau fără vreun avertisment, dă să iasă afară

cu Impella, 

captivă printre fire, cu îngrijiri paliative, 

are ce povesti

pentru cei norocoși

un dumnezeu în mâinile lui A

și un poem mic pentru un dar atât de mare

acum 

știu ce să fac cu el

Eli Gîlcescu

Februarie 2024, Toronto

Mesajul de dimineaţă

„Vino să degustăm

Miracolul vieții în doi!

Acest DAR atât de pur

Ce l-am primit amândoi.

Vino spre mine,

Hai să visăm

Şi să spargem zidurile

Pentru a fi doar noi doi,

Visând împreună, de mână!”

„Cred că ne gândim la aceeaşi persoană…”

Acesta era mesajul de dimineaţă, aşternut la fereastra mea…

Cineva mă urmăreşte prin labirint...

Poveste de iubire

                                                         

Cred că m-am îndrăgostit...