2025

Sărutul – eveniment aniversar
Casa Universitarilor, 21 Mai 2014

Scriam ultimele gânduri –
un an pe care îl iert.
 
Și atunci apare un mesaj,
ca un semafor pus pe roșu în plină respirație:
„Nu știu cine sunteți, dar Ileana Vulpescu nu e domeniu public,
aveți drepturile de autor?”
 
(...)
 
Ce dar.
Neașteptat, zgomotos, exagerat.
Nu știam că, pentru a admira,
trebuie dovadă.
Că respectul se eliberează pe bază de act.
Că memoria are proprietar
și emoția — administrator.
 
Nu știam că întâlnirea cu o voce
se face prin ghișeu
și că iubirea de literatură
se verifică la intrare.
 
Am zâmbit.
Anii m-au învățat multe,
dar nu asta.
 
Iar 2026 
știe deja
că unele lucruri nu se cer.
Se recunosc.
 
Eli Gîlcescu

* * *

Există poezii care nu poartă titlu pentru că nu vor să se impună.
Ele doar vin.
Se așază ușor, la marginea unei aduceri-aminte,
cu pași simpli, ca ai unei femei care a știut întotdeauna
să fie acolo fără să deranjeze.

Aceasta este poezia simplității.
Nu se scrie ca să rămână, ci pentru că a rămas deja —
într-o voce caldă, într-un gest firesc,
într-un adevăr rostit fără zgomot.

Poezia simplității nu cere titlu.
Ea se recunoaște dintr-o atingere.

Simplitate cu Ileana Vulpescu

Eli Gîlcescu

Se va întoarce iarăși

Ileana Floarea Vulpescu

Azi-noapte am visat-o –
tremura în liniște.

Doar oftatul ei
se făcea cât o lacrimă mare

devotată „duminicii de ieri”
singurul poem duios,
învățat pe de rost
și dincolo de viață

aceleași flori în nume și în inimă
ce bine ne-ar prinde.

Eli Gîlcescu

 

Din „Arhiva Vulpeștilor”, Credit: Angela Robu

O cronică de întâmpinare

Cu Ileana Vulpescu, aprilie 2016

Uneori, în exilul fizic sau în distanța geografică, găsim un soi de apropiere sufletească neașteptată. Poate pentru că acolo, în acele spații, cuvintele, gândurile și durerile noastre se aud mai clar, se înțeleg mai bine – creează legături invizibile, aduce aproape ceea ce pare atât de departe – o punte între generații.

O lansare în grădina casei strămoșești nu e doar un eveniment literar — e o declarație de intimitate, o întoarcere simbolică acasă cu toate cuvintele scrise – un loc cu rădăcini, înainte de a se fi rostit vreun vers — pentru că spațiul e deja o metaforă: grădina, casa, florile, lumina... toate spun: Revelații 77 vremuri reci – o carte în dar, ca pe vremuri, alături de minunata scriitoare Ileana Vulpescu, fie la BNR, la Casa Universitarilor, la Spice Club… Nu știu de ce, mi-e dor de un pic de grație, de eleganța unui surâs,  de poveștile și visurile noastre, adevărate, acolo, în sanctuar ei, fără restricții sau interdicții. De aceea, mă gândesc să fie o întâlnire – un omagiu, ceva intim – o continuare cu gândul tău, transpus într-o cronică de întâmpinare cu emoție și cu claritate. Mulțumesc mult, Camelia Iuliana Radu! (Eli Gîlcescu în dialog cu Lira)

    un moment al durerii și al reconstituirii unui prezent străin, dureros,
    acel moment în care, deodată, lumea pare diferită de tot ce știam…
    bine prins, bine sugerat,
    în tonul existențialist, care dorește cu luciditate să înțeleagă ce se întâmplă (Camelia Iuliana Radu în                Cercul Poeților Apăruți)

 

Ileana Vulpescu,Felicia Pop, Eugenia Stoian, aprilie 2016

Ileana Vulpescu, Felicia Pop, Mariana Cornoiu, Liliana Crăciun, Vasile Secota, aprilie 2016

Aliterații

 

Există dimineți în care simți că ai tăcut prea mult.
Poezia aceasta s-a născut dintr-o astfel de dimineață.
Am scris „Aliterații” gândindu-mă la ceea ce am pierdut — nu doar un nume, ci un fel de a fi, de a vorbi, de a trăi în profunzime.
Ileana Vulpescu a fost și rămâne pentru mine o constelație a firescului, a rostului, a limbii române ca formă de iubire.
Prea mulți au uitat. Prea puțini au vorbit.
Eu nu vreau să tac.

Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGTP

Ileana Vulpescu, 21.05.1932 - 11.05.2021

Aliterații

In memoriam

Ca o umbră care înghite aerul,
uneori, aspru,
vântul vine, biciuie grădinile
fără apărare, fără reflexe.
(nepoetic, știu.)
Totul încasează — piatra, carnea,
și nu știu ce fel de durere
se mai rostogolește
peste…

Un cântec vechi — pierdut,
poate cel mai drag.
Ca un blestem bântuind brutal
în golul lăsat de uitare.
A fost momentul, da —
prielnic, rar.
Și l-am trecut cu vederea,
de dragul altor nimicuri
trecătoare.

La naiba cu ele, cine să le țină evidența,
chiar dacă pândesc,
sau s-ar regăsi iar pierzându-ne
după...

o altă sălbatică slăbiciune
sub constelația urii,
care nu e a mea

Eli Gîlcescu

25.05.2025

C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Aliterații

O prietenie așa cum a fost, cum e

De multe, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri.

Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. 

Ileana Vulpescu (21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)

Nici nu știi cîtă nevoie am de lumina din trecut.

Ileana Vulpescu 

Eli Gîlecscu

11 Mai 2025 

De partea frumoasă a vieții

Ileana Floarea Vulpescu
21 Mai 1932-11 Mai 2021

S-a stins căutând un indiciu, nu ceea ce a văzut, și a citit, și a trecut prin ea adânc 

ca un copac cu rădăcini răspândite în larg, căruia vrei să-i porți de grijă

trupului, atât cât să-l acopere, nimic mai mult, ca în fiecare clipă să moară ceva,

ca altceva să-i ia locul.

Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi, la ce amintire... oricare ar fi,

aș simți-o ca o adiere, un fior, o minune, crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini,

întinerind an de an arta conversației – un fel de magie, ca o întoarcere la cititori

și nu numai.

S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda împinsă de întâmplare,

s-a stins când n-avea încotro, și setea aceea de mister adevăr s-a stins cum nimic n-a fost

să deschidă iar inimi gata să plângă, să râdă, să plâng.

 

(Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu, o carte in memoriam, în curând)

Eli Gîlcescu