 |
| Ileana Floarea Vulpescu |
Azi-noapte am visat-o –
tremura în liniște.
Doar oftatul ei
se făcea cât o lacrimă mare
devotată „duminicii de ieri”
singurul poem duios,
învățat pe de rost
și dincolo de viață
aceleași flori în nume și în inimă
ce bine ne-ar prinde.
Eli Gîlcescu
Din „Arhiva Vulpeștilor”, Credit: Angela Robu
Mă
tem de ceea ce ar putea fi
între
noi
totul
e trist în tăceri
ascunzând
frigul nopții
când
liniștea doare
lovind
fără milă
alte
lumi vor urma
când
totul nimic
închid
ochii
ascult
inimi
nu de
ieri-alaltăieri
fără
răgaz
ca un
ritual
câtă
putere mai au
cât mai
pot schimba
și zborul
și florile...
inima
mea
Elisabeta Gîlcescu
27-28
Iunie, Toronto
... azi
din întâmplare
muguri printre clipe
tremur
de durerea unei flori
geamătul îl simt chiar eu
îl aud
scăldă primăvara-n
verde
și-n alt freamăt
mângâieri
în neliniști doar surâsul
de aiurea
se revarsă fără teamă
nicăieri
Eli Gîlcescu
Pentru că e dimineață
și plouă afară ceva mai mult decât ieri
pentru că trebuie să mă îmbrac mai bine
mai strâns în hanoracul „zdrențuit“
de gânduri
de ură
de dureri de cap
„mai să plesnească“
pe un câmp de flori
dinainte
preschimbat în tăceri
nici glas, nici chemare
de undeva de unde nu e...
nici pace
Și totuși în altă parte plouă
plouă
în fiecare noapte
și nimeni nu știe ce-l așteaptă
Eli Gîlcescu
... de acolo
de unde începe
un ospăț sub asediu
fără să-l
vedem
dar știm
că există
se
scufundă
trist și
lung
incomunicabil
Octombrie
nimic de
conveniență
nimic de
negociat între
două lumi
paralele
una la
adăpost cu totul
cealaltă orfană
de anotimp
și flori
până se
face deodată liniște
Eli Gîlcescu
8 oct.
2021
între ruine
chiar dacă există
ceva
nu mă lasă să vorbesc
despre iubire
și flori
Eli
Gîlcescu
