Nocturne

sau ciudățenii 

cu densitate și căldură intensă

invadând realitatea

un big bang – o temă pentru acasă

liniștea nu are cum să dureze

visele răbufnesc prematur și brutal

greu le descifrezi tristețea 

de final

durerea dispare cu totul

ca și cum nu mai există

 

Elisabeta Gîlcescu

Burlington, 27 Aprilie 2024

Poate că nu ar fi trebuit să ningă azi

... o zi diferită – un poem –

un fel de conspirație

pentru sărbători

nocturne

traume îngropate

vieți

ploi viscol

un pic prea mult,

chiar dacă în aceeași haină

de acum zece ani

atinsă de levănțică –

viziunea absolută a tot ce am –

chiar dacă există o limită

nu am cum să dau de ea

de parcă o altă lume în fiecare zi

ținându-mă de mână

sau nu

(lucru)

Eli Gîlcescu

Claude Debussy

Originalitatea lui C. Debussy vine din senzaţia de plutire pe care o lasă muzica sa. Ascultându-i creaţiile, ne simţim transpuşi într-o altă dimensiune a muzicii, cu acorduri poetice şi note ce dau impresia de curgere, iar de multe ori chiar aşa este; în cazul pieselor pentru pian, armoniile mâinii stângi sunt preluate de mâna dreaptă şi viceversa, într-un continuu lanţ de intervale. Preludiile şi nocturnele debussiene respiră lirismul discret, voalat şi emotiv, prin dialogul vântului de apus cu marea jucăuşă, căderea frunzelor moarte, seara înmiresmată de parfumul florilor, picăturile de ploaie ce cad peste grădini, terasa inundată de lună, urmele paşilor în zăpadă, mişcarea domoală a norilor. Muzica începe, acolo, unde cuvântul este neputincios. Muzica există pentru a exprima inefabilul. Clair de lune – coloana sonora a filmului Twilight, şi nu numai.

Eli Gîlcescu