De-atâtea ori

De-atâtea ori m-ai căutat,

când nu-ți eram aproape,

în vântul toamnei adunat

nesprijinit de ape.

De-atâtea ori am tresărit,

pierdută-n sfânta rugă

un strigăt vine, neumbrit, 

la căpătâi să-mi plângă.

De-atâtea ori m-ai legănat

în cea din urmă noapte;

sărutul ne-a împreunat

și tot el ne desparte.

Îmi înflorești

„Curg slove lin și înfloresc pe ram“,

plâng verde trup și rădăcină,

zâmbet ștrengar, trezind dorințe-n noi,

țâșnind din bulgări de lumină.

Îmi înflorești și-n primăvara mea,

descânt de stele îmi răsfiră              

o viața curge-n trupuri de pământ

și-un dor la cingători înșiră.

Rătăciți în doi

„Ne rătăcim ca fulgii de ninsoare,

ca frunzele bătrâne din copac“,

Ne rătăcim ca orbii fără soare,

Miresme-n zbor de fluturi și liliac

„Ciulinii sunt ai timpului repaos,

Așa cum noi suntem ai vieții“ pod,

Duminici – contradicții în adaos

Nestinselor iubiri, le suntem rod

Ne rătăcim iubirile cărunte

Pe tâmplele pierdute-n dimineți

Doar lacrimile lor sfințesc săruturi

Din tainic inflnit, duminici înfloresc

Romulus Vulpescu – Vine vremea

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme

Vine o vamă,

vine o voce, vine, cheamă

cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora

cheamă, pleacă, vine, este !

Vine vama să-mi măsoare porţia de har,

Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.

Vine ziua să coboare discul meu solar,

Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.

Vine vestea să-mi strecoare să respir mai rar,

Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,

Vine ora care doare, scrisă în calendar,

Vine ora ca odoare să vă las în dar.

Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,

Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.

Vine clipa să înfioare mitul necesar,

Vine clipa când mioare în polcul lor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,

Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.

Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă

Cheamă, pleacă, vine, este !

Nu-i târziu

Răsfățată 
doar o vreme
de iubire se revărsă
peste dimineți 
roșind
cea dintâi
șoaptă a nopții
încă o dată 
vreme de sublim

Eli Gîlcescu

Într-un dincolo de dincolo

... un exil

nebulos

în adânc

Eli Gîlcescu

Zbucium

Zbucium

în sufletul iernii

zbucium de dor și de pâine

adăposturi în coajă bătrână

lacrima frunzei necoaptă

zbucium ce țipă departe

pământul mirosind a moarte

tăinuind o altă tăcere

resturi de vise

un băț de chibrit

o durere