Nu-i târziu

Răsfățată 
doar o vreme
de iubire se revărsă
peste dimineți 
roșind
cea dintâi
șoaptă a nopții
încă o dată 
vreme de sublim

Eli Gîlcescu

Despre frumusețe cu Ștefania

„Contează caracterul omului, contează ceea ce simte, iar frumuseţea dispare odată cu trecerea, iremediabilă, a timpului.”

Frumuseţea interioară este mai puternică la cei cu vechime, la seniori. Chiar şi inteligenţa.

S-a dovedit stiintific. „Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani.

Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta.”

„Frumusetea sufletească, nu fizică.”

Transformări... Ce transformări nedrepte aduce vremea, când fiecare bucurie sau neîmplinire, pe fata omului, s-au întipărit. Iar oglinda, care odinioară te privea zâmbitoare, acum, îţi surâde batjocoritoare. Şi ştii de ce? Pentru că ea rămâne mereu aceeaşi. Poate că ar trebui să o spargem. Dar tot rămân cioburile...

O să tipăresc a patra carte, când ajung în ţară.

„Waw! aţi mai tipărit? Şi eu aş vrea să îmi tipăresc o carte, nu să o public, dar ceva parcă mă opreşte! Nu ştiu ce!”

Trebuie să tipăreşti. Eu am cărţi de suflet, nu fac negoţ cu ele. Nu-mi pun gândurile la tarabă. Sunt fericită când îmi împart amintirile cu oamenii. De fapt, e un schimb. Dai şi primeşti.

 „Asta vreau să fac şi eu.”

Ai terminat liceul?

„Abia sunt în clasa a zecea.”

Eşti mică. Trebuie să creşti şi să creşti frumos.

„Aş vrea să merg la psihologie, secţia psihiatrie. Citesc cărţi de psihologie practică. Să citiţi Sensul Vieţii de Alfred Adler E o carte superba.”

I-am povestit despre Sigmund Freud, despre „Plânsul lui Nietzsche” şi filmul. Tot psihologie practică. Am vorbit despre filme, despre cărţi, multe cărţi. Despre Arta conversaţiei, o carte scrisă de Ileana Vulpescu şi pe care i-am recomandat-o.

„Cred că vă iubiţi viaţa de acum.”

Da, iubesc această viaţă. Am cunoscut oameni minunaţi. De fiecare dată, mă simt atât de bine în mijlocul lor, încât aş vrea să nu se mai sfârşească ziua.

Trebuie să scrii, să scrii şi poveşti de viaţă. Eşti o bună ascultătoare, talentată. 

Scrie. Nu pierde nimic. Orice este important pentru tine, pentru bunicii şi părinţii tăi, poate fi important pentru copiii tăi. Vei scrie istoria familiei tale.  

Nu-ţi sună frumos? Scrie poveşti scurte, care sunt iubite şi citite  de toţi, Ştefania!

BUNA, CE FACI?

Pe aici, toamna este minunată. Iarba încă se încăpățânează să fie verde, frunzele copacilor sunt zugrăvite în culori și nuanțe de roșu, maro, galben… După o plimbare, gustând din plin din splendorile acestui sfârșit de anotimp, un regal sublim, extraordinar, straniu, dumnezeiesc, miraculos, privit și trăit la intensitate maximă, într-un nimb de armonie și lumină, cu un rol magnific, complex, oferit de un discipol eminent, Dana Voicu. Nu seamănă cu nimeni, nu pot să-i găsesc correspondent în teatru sau cinematografie – ea este unică, unic și rolul care se constituie în reper pentru toate câte vor urma. Am văzut-o scăldându-se în ruinele unei mari iubiri, clădită în timp, dar prăbuțită, azi. Aș spune, o iubire fără iubit. În preajma ei nu se mai află niciun bărbat care să-i insufle o pasiune din acelea cărora femeile cad pradă. Și atunci, se mânia, se învinovățea, se repezea la fiul ei, la soțul ei, pe toti îi considera vinovați de viața ei fără perspective, de întâmplări, de interes… Nu se putea bizui pe nimic, nici măcar pe hazard, căci sunt și vieți ocolite de hazard. Încet-încet, este prinsă în vârtejul unei pasiuni înălțătoare, înăbușită, puternică și atât de deosebită de pasiunile de până atunci, care se legau și se dezlegau la fel de ușor. Când își vedea bujorii din obraz ofilindu-se, când tânjea după iubire, în dorința de a prelungi ultimele raze ale tinereții, îngrozită de singurătatea căreia i-a căzut pradă, hotărăște să își clădească propriul imperiu de una singură.

O regie perfectă, un regizor unic – Alex Maftei.

Eli Gîlcescu