Azi

... am pus mâna

pe cruce

am jurat că voi spune adevărul

până la capăt.

Eli Gîlcescu

12 minus 1

... capete de acuzare

într-un strigăt 

cicatrici în loc

gânduri fără apărare

pe jăratic

acolo lăsate fără cer

mai să-și iasă din minți

 

„și nu mă voi teme de ce-mi va face omul“

 

numai Unul Dumnezeu

judecător

nimeni altul

dinainte

tocmit anume

după

Eli Gîlcescu

Citație post-mortem

A vrut să fie Dumnezeu

înainte de incinerare

a pus arta conversației

sub interdicție

Eli Gîlcescu

Se adună ulii

... în Ziua Sfârșitului

pentru ce e

ce nu e

ce nu se cade să mai fie

de dinainte 

sau după

cât pentru o viață.

 

Eli Gîlcescu

15.05.2021

Răgaz pentru o liniște

 

Foto credit: Kira Kriss

Acum (nu) știu la ce mă pot aștepta

Uneori nu știu de unde să încep povestea

ca o prevestire, nimic încrezător,

îmi tot spun

că omul nu-și leapădă câinele din bătătură, prea ușor,

nici cuiburile nu cad din copaci, la întâmplare,

nici fluturele cap-de-mort, lângă liliacul de lângă gard.

 

Fără să fie poveste despre fluturi și câini,

doar senzația că pot exista, fie și unui dezastru,

pe un gazon cu flori exotice, unde coropișnițele și

păsările cerului huzuresc peste tot.

 

În dimineața aceasta, totul arată altfel,

dintr-odată, s-a făcut mai frig.

La început, credeam că frigul vine din mine,

din ce în ce mai frig,

cu zăpadă pe Transalpina și vânt

tot mai greu de potolit.

 

Nici ploaia nu știe când să se oprească,

dacă e s-o țină în ritmul ăsta,

din povestea pe care n-am știut s-o încep,

acum s-o opresc, privind crengile de nuc,

legănate de vânt,

de data asta, cu oarecare șovăire,

la adăpost, slăbiciuni,

umbre, îndoieli...

 

Că de n-ar fi, nici păcat n-ar fi!

Eli Gîlcescu

Vrednic de dispreț

 sau „condiția slăbiciunilor sale“

Când l-am auzit, m-a cuprins o furie...

M-am simțit mânjită, umilită. 

Doamne, iartă-l!

Că de n-ar fi fost ea, nici el n-ar fi... în stare să o expună  la cea mai grea nedreptate.

Mai presus de orice, numele ei nu se cade să fie atins niciodată, nici cu o vorbă, nici 

cu o umbră de îndoială.

Iar de acum, nu-i rămâne altceva decât să poarte, cu cât mai multă resemnare, 

povara remușcării de a fi pricinuit o asemenea nefericire.

Cine s-o apere, Doamne?

Cine îi va reda libertatea, Doamne? 

Eli Gîlcescu