... ne-am plâns
fără să ne fi auzit
până ne-au strâns inimi
cu fiecare clipă creșteam
drept și sincer
pe lângă toate
fără să ne fi auzit
ne-a plâns și marea
în legitimă apărare
ca un poem fără cuvinte
într-un zâmbet
și nu o dată
ne-a fost sortit să ne revedem...
până și ploile s-au mai liniștit
și vântul
asta înseamnă iubire
descătușare
tihnă
toți unul
același Dumnezeu
Eli Gîlcescu
... căutând un
indiciu
fără să dea glas
din tot ce a văzut
ce a citit în oameni
ce a trecut prin ea
acolo
unde bunătătea se
simțea
peste tot
nimic interzis
nimic incomod,
doar un cuvânt
sau câteva să fi fost
și atâtea altele
într-o noapte,
una singură și lungă,
ascultând marea
din toate părțile,
ca și cum ar simți ce
se petrece
(un poem în lucru, scris (ca toate celelalte) cu dragoste,
admirație și respect, neschimbate)
Eli
Gîlcescu
A vrut să fie Dumnezeu
înainte de incinerare
a pus arta conversației
sub interdicție
Eli Gîlcescu
