Cui să cer daune

deșteptându-mă

într-un timp indefinit

picioarele mi s-au cam muiat

de parcă

în alte lumi

numele meu nu mai are loc

nici pentru semnul crucii

Elisabeta Gîlcescu

 

O frunză, o cruce

:domnișoară frunză verde sunt crucea în care nimeni nu crede sunt tatăl și sunt fiul urii absolute

locuiesc aproape singur lângă un pahar plin cu mure pe care le-am primit drept moștenire de la

poporul

meu cel

adormit — ieri am rugat oile să mă aplaude — m-am săturat să umblu deghizat în ființă umană

pe cale de dispariție of of atâtea mironosițe îşi sug degetele cred că am să îmi iau lumea în cap

Daniel Vorona

Ca tot omul

o frunză, o cruce.

 

și o să râd cu lacrimi

aici și acum.

 

păcat că n-o să mă creadă lumea.

se preface că știe tot.

 

comedie mută.

o frunză, o cruce. (Eli Gîlcescu)

Și de n-ar fi parpalacul celui adormit

Printre harpe îmi acordam mâinile

cu tandrețe

înspre un promontoriu

un val, dându-le ocol,

le-au scos din minți

parcă mă tălmăceau

ca o umbră 

ca o plăcere

ca o suferință

ascultătoare

pentru curioși

azi

dezlegare la poezie

și totul de la un parpalac

Umbra lui, cruce grea

 

Eli Gîlcescu

Doar Crăciunul atât de dumnezeiesc

... azi

chiar dacă nu am sărutat crucea

înainte

nu m-am rugat îndeajuns

la Sfânta Liturghie

am uitat de milostenie

din nou

fiecare zi

ținându-mă de mână

până acolo

unde nimeni nu mai știe

nimeni pe lume

chiar dacă le simt dureros lipsa

întru mila Domnului

mai simplu

mai mișcător până în adâncul inimii

învierea și viața

un truc pentru adevăr

de parcă o altă lume în jur pentru

ziua cea de pe urmă

sau nu

 

Eli Gîlcescu

22-26 dec.21

Proba Nr.1

De Sânziene am purtat crucea

așa ca un impuls

într-o ie albă

(dacă mă pot bizui pe memoria mea

tot de la o floare)

sau o slăbiciune

fie pentru una

fie pentru alta

fie pentru toate la un loc.

 

Eli Gîlcescu

Azi

... am pus mâna

pe cruce

am jurat că voi spune adevărul

până la capăt.

Eli Gîlcescu

Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce

pentru a nu risipi ultima suflare caldă

ar fi ca și cum ți-ar aduna caznele,

iar și iar, într-o mângâiere, să le liniștească,

să le vadă Dumnezeu mai întâi.

Pentru toate sunt destule cruci,

destule nume și destule rugăciuni

de parcă s-ar fi întors tinerețile

prin vacarmul unei lumi

unde nici ploaia nu e mai blândă.

Doar curăță nucul de uscături,

de sus până jos,

și nimeni nu înțelege întunericul ca o lumină

când cineva îl îmbrățișează strâns, 
strâns de tot,
și va auzi păsările cum cântă

până se lasă liniștea,

o liniște mare, care cuprinde tot,
până totul se destramă,
se stinge.

Eli Gîlcescu

Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce

e ca si cum ai pleca de tot
într-un loc mai plin de așteptări
de povești
mai întâi...
până când una singură, 
povestea pe care o lăsăm
când nu mai suntem 
nici unul, nici celălalt
și nimeni nu înțelege bucuria 
când cineva o îmbrățișează strâns 
strâns de tot

și va auzi păsările cum cântă


Eli Gîlcescu