atât de aproape
atât de trist
atât de departe
Eli Gîlcescu
Toronto, 5.04.2025
Să câștig din pierderi. Nu aici. Coborând
brusc dincolo, poate o umbră
sau un gând ți-au rupt legăturile
tot mai slabe, mai nesigure.
Mă tot gândesc cum ar fi dacă aș da zilele îndărăt,
să-mi spui
că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.
Ce stupid! Să facă alții ceea ce ar fi trebuit
să faci tu mai bine cu
sufletul să-l repari într-o lume cu atâtea capcane
un iad.
E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit!
Eli Gîlecscu
Un poem convulsiv
Urăsc foamea de aer
și tot ce m-atinge
pur și simplu
în timp ce dormi
dincolo de căutare
în palimpsestul unui amurg
e posibil
să nu mai existe
același
pământ obstinat
în tăceri
Eli Gîlcescu
Toronto,
28.03.2025
De zgomot și furie
zorile nu mai coboară
astăzi
s-au
scufundat în mâhnire
într-o lume străină
pe care nu o aștepta
nimeni
Eli
Gîlcescu
Toronto, 26.03.2025
Încep să mă obișnuiesc cu vremurile
De durere nu mai vorbesc. O simt până în adâncul sufletului.
Prețul ei e, de fiecare dată, o pierdere.
Cea de ieri, chiar dacă are un nume special,
ca un ghimpe s-a năpăstuit asupra mea. Și ce greu
s-o îmblânzesc. Pare o sentință nedreaptă
știindu-l puternic, credeam că va învinge.
Mi-a amintit că viața e scurtă
și că totul e cu putință, chiar și atunci
când rămâi fără cuvinte.
Am devenit mai apropiată de morți decât de vii.
Pe mulți i-am plâns, i-am îngrijit, i-am îngropat.
Pe unii i-am condus pe ultimul drum
în gând
de o vreme, (nu) mai plâng.
Iar de auzit, din ce în ce mai greu.
De aceea, mă simt mai mult dincolo, decât dincoace.
Iar ziua de mâine e tot mai scurtă.
Doar în cea de ieri, o lume eram, ții minte?
Și ce lume adunam!
Elisabeta Gîlcescu
Burlington, 22.03.25
