Încă o lansare dulce

 

 Pentru mine, vara n-a trecut degeaba. 

Urmează toamna.Cât mai sunt pe aici.

Mulțumesc, David, Alexa, Simona, Doina.

  Eli Gîlcescu

Diptic poetic

Poem scris la patru mâini, acum 12 ani, împreună cu poetul Constantin Preda – 

un duet poetic virtual, luminos și drept.
 
Rochița cu miros de vanilie
 
Din nemărginirea câmpiei oltene
când toamna miresme așterne,
pasul tău să mă-nfioare,
cât de sublim amurgul pare.
 
Doamne, ce era să fim!
sfâșiere-n strigăt –
două roze
dulci narcoze,
doamna mea,

doamna mea,
șipot albastru de cișmea
toamnă grea, toamnă grea,
suflet izgonit din ea
cu o fustă de lalea,

mă visez floare
scrisă-n calendare
să-ți fiu la picioare
și la cingătoare

câte vremuri călătoare
câte păsări n-au alt merit

câți bondari, câte albine
fără minte cărăbușii
în prea târziul ierbii
acolo unde pasc cerbii

una cu pământul
îngerii să-mi poarte gândul

Eu și El
(dintr-un dialog virtual)
În amintirea poetului Constantin Preda.

Revelații

Ca după o liniște surdă,
sfielnică, săgetătoare
în toată ființa,
 
de la o zi la alta –
ca o clipă –
chiar dacă încurc anii
care m-au atins,
 
când mă ating,
îi găseam adevărați
și îndrăzneam din ce în ce...
 
mai mult.
Pariam că sunt.
 
Iar în timp,
alt poem
îmi va lua locul –
fără lauri, cununi, trofee.
 
Eli Gîlcescu
25–26 August 2025

Cutremurat de un înger printre noi

fără loc
nici în lumea lor
nici în a celor rămași

ce blestem,
ce semne ascunse,
ce zgâlțâială de-o clipă –
îndeajuns să întoarcă vremea pe dos

când prea e greu
cu cele grele,
vorbe pe-alături

în loc de mulțumire
mi se zbate pleoapa stângă…
iar ceasul încă nu a sunat

În memoria poetului George Tei, plecat în dimineața de 22 august 2025.
În aceeași zi, la Târgu Jiu, pământul s-a cutremurat scurt, la ora 14:18.

Eli Gîlcescu

Omul care spală ploaia

De la o aruncătură de băț –
sau de minge –
mi-a trecut tăcerea
peste suflet,
pământ crăpat,
fântână adâncă și seacă.

Departe de oameni,
ca într-un azil,
rămân în urmă.

Doar viespile
dintr-o lume a lor
au dat de mine,
cu un fel de trufie –

tocmai acum,
când fără vâlvă,
bâjbâind cealaltă lume,
ca ploaia rară de vară –
mă pierd.

Eli Gîlcescu
14-15 Aug. 2025

Întipăriri

Bună dimineața cu amintiri. 

Șapte ani de prietenie cu Doina Ionescu. 

Și bucuria de a reveni, de această data împreună cu soțul, 

bucurându-ne de o întâlnire dulce și răcoroasă. 

Despre prietenia noastră nu mai vorbesc. Nu ne-am căutat cu

 lumânarea, nici nu aveam cum să nu ne întâlnim. 

Copiii noștri erau prieteni. Și ne-au apropiat.

https://cararile.blogspot.com/2025/08/un-moment-cu-adevarat-special.html

Amintiri de acum doisprezece ani… 

de undeva de sus, unde munții se îngemânează cu cerul, 

când ne-am adunat cu suflet românesc la Poiana lui Mihai. 

Rătăcit din plaiuri moldave, Constantin Cristescu 

(Dzeu să-l odihnească). 

 

Clipe furate...

tot de acum 12 ani, 

și „o fotografie de referință” (Daniel Dăian),

pare un început de mărturisire pentru tot 

ce se vede și 

nu se vede.

 

Aici se închide culegerea de amintiri de azi.

Eli Gîlcescu,

14 Aug. 25

Un moment cu adevărat special

Poate că a rămas o întrebare fără răspuns 

sau un gând lăsat în suspensie... 

exact cât valorează o carte:

Cât o mărturisire care nu se face ușor. 

Cât un adevăr rostit în miezul zilei. 

Cât o lumină care se naște din întuneric.

Știu că o veți ține la vedere, 

alături de alte cărți de suflet. 

Să ne bucurăm iar împreună. 

Eli Gîlcescu

12 Aug. 25