Primăvară într-un poem

-Photo credit; I.S. Gîlcescu

Nu am cum

Să câștig din pierderi. Nu aici. Coborând

brusc dincolo, poate o umbră

sau un gând ți-au rupt legăturile

tot mai slabe, mai nesigure.

 

Mă tot gândesc cum ar fi dacă aș da zilele îndărăt,

să-mi spui

că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.

 

Ce stupid! Să facă alții ceea ce ar fi trebuit

să faci tu mai bine cu

sufletul să-l repari într-o lume cu atâtea capcane

un iad.

E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit!

 

Eli Gîlecscu

Neimportant

Un poem convulsiv

Urăsc foamea de aer

și tot ce m-atinge

pur și simplu

în timp ce dormi 

dincolo de căutare

în palimpsestul unui amurg 

e posibil 

să nu mai existe

același pământ obstinat

în tăceri 

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 28.03.2025

O lume de gheață

De zgomot și furie 

zorile nu mai coboară

astăzi

s-au scufundat în mâhnire

într-o lume străină

pe care nu o aștepta

nimeni

Eli Gîlcescu

Toronto, 26.03.2025

Vremuri de furie

Încep să mă obișnuiesc cu vremurile

De durere nu mai vorbesc. O simt până în adâncul sufletului.

Prețul ei e, de fiecare dată, o pierdere.

Cea de ieri, chiar dacă are un nume special,

ca un ghimpe s-a năpăstuit asupra mea. Și ce greu

s-o îmblânzesc. Pare o sentință nedreaptă

știindu-l puternic, credeam că va învinge. 

Mi-a amintit că viața e scurtă

și că totul e cu putință, chiar și atunci

când rămâi fără cuvinte.

 

Am devenit mai apropiată de morți decât de vii.

Pe mulți i-am plâns, i-am îngrijit, i-am îngropat.

Pe unii i-am condus pe ultimul drum

în gând

de o vreme, (nu) mai plâng.

Iar de auzit, din ce în ce mai greu.

De aceea, mă simt mai mult dincolo, decât dincoace.

Iar ziua de mâine e tot mai scurtă.

Doar în cea de ieri, o lume eram, ții minte?

Și ce lume adunam!

Elisabeta Gîlcescu

Burlington, 22.03.25

String primăvăratic

De când ai plecat

am pierdut...

chiar nu știu câte lucruri

și noaptea aceea

între un pas și încă unul

 

împărțeam totul frățește

și cuvintele atât de simple 

fără teamă

prin grădina străveche, încercuită azi

de ziduri înalte

până nu mai rămâne nimic

 

doar minciună și strigăte sedițioase și încă

ceva

să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus ceea ce simt

sau ce merită spus printre

șocuri întârziate,

când o altă primăvară, atât de neașteptat

(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),

cu ceva noroc,

m-a umplut iar de energie

 

până și culorile au prins miros și gust,

chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile

 

și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu,

Burlington, 15-16 Martie 2025

Dor

Și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 16-18 Martie 2025