Iarna într-un zâmbet

 

Eli Gîlcescu

11.01.2025, Burlington

Revelația unei urări

Ori de câte ori trebuie să scriu pentru tine, sufletul îmi este inundat de emoția amintirilor dragi, tulburătoare...

Pentru mine ești cea mai dragă și importantă prietenă, cel mai valoros și prețios dascăl, omul de la care am învățat meseria adevărată și, nu în ultimul rând, dascălul care și-a pus viața în slujba zecilor de mii de profesori calificați, care nu puteau obține „o pâine", fără umilința dată de statutul de suplinitor, după revoluție...

Un om cu o valoare deosebită, ai luminat cărările vieții multor generații de copii, care au avut privilegiul de a se bucura de strălucirea minții tale, de o educație aleasă.

Corectă, demnă, serioasă, ingenioasă, bună și altruistă, un profesor de rang înalt, ai dus renumele Școlii Nr. 7 în rândul școlilor de nivel excepțional din București.

Apreciată, iubită și admirată ai parcurs drumul dascălului onorabil, atât în Școala Nr. 7, cât și ca metodist al municipiului București.

Prin tine și prin întreg colectivul de cadre didactice, în Școala Nr. 7 s-a aprins unul din focurile revoluției, căci prin mișcarea noastră și a întregii țări, s-a obținut statutul de „titular" așteptat cu încredere de profesori revoluționari și revoluționați.

LA MULȚI ANI, Eli!

Doresc ca sănătatea să-ți fie maximă, să ai parte doar de BINE și să-ți așterni, cu talentul tău înnăscut, ideile în volumele de versuri, ce strălucesc, ele fiind o încununare a unei vieți și a unei experiențe de iubire pentru oameni, indiferent de vârstă!

Te iubesc, prietena mea de excepție! Iți păstrez un respect unic și o dragoste mare!

Coca Vulpe

1 Ianuarie 2025

https://cararile.blogspot.com/2024/01/7755.html

Post factum

 

Cum ar fi dacă

te-aș lăsa să-mi asculți inima

îndeajuns

pentru câte zbateri

odată cu frigul

călătorind

clipa de ieri

jumătate de vis

o nălucire

în întuneric

șlefuind iluzii în mijlocul strigătelor

de a face posibil 

imposibilul 

sărut de la miezul nopții

Eli Gîlcescu

2-3 ianuarie 2025, Burlington

Patern

 

Întors de la Liceu în noaptea de 7 noiembrie 1893

 

Furios, ura izbucnește prin pământ,

capetele răsucite dau sânge,

și trebuie să mergi la petreceri

cu pieptul bine încordat, ca în război.

 

La fiecare explozie mortală — oamenii tremurători se întorc:

cruzime care avansează, — frica care se retrage,

pleacă din lume...

Privind la copilul care alăptează, — la mama care suspină,

tatăl se încruntă.

 

Pentru copilul nevinovat,

care lasă, mulțumit, sânul gol,

se uită la el, - se uită la ea,

și râde barbar.

 

Joan Maragall

https://stroligut.com/joan-maragall/poesies/

Decembrie cu adevărat de minune

a fost o îmbrățișare peste timp

fără zeci de cercetări exhaustive

despre cum mi-am regăsit sufletul pereche

într-un somn de după-amiază

nu știu de ce

mi-a zâmbit

în liniștea răcoroasă plină ochi

de bucurie

s-a făcut dimineață

 

Eli Gîlcescu

Cumva la vedere… lista lui Moș Crăciun

 

Daruri alese neîntâmplător

A plecat! Azi. Nu are cum să iasă rău 

într-o o zi sfântă.

o zi a luminii... de carte. Încă una.

O urmărire continuă. Și cât mai rămâne din 

Revelații 77 Vremuri reci

 

Eli Gîlcescu

21.11.2024, Burlington