Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările

noiembrie 07, 2025

Când visele, când semnele

Și cel ce râde la urmă nu știe de ce a plâns mai întâi.

(Eli Gîlcescu, parafrazându-l pe Leo Butnaru, Atunci când...).


Semne repezite
 
Mă jucam cu părul meu,
aluneca printre degete, lung și mătăsos.
 
M-au trezit gânduri de nedescris:
o teamă de ceva, o îndoială.
 
Și când nu m-așteptam,
trecând de amiază,
am simțit o cădere în gol, în timp ce
o sfârșeală apucată ca de un vârtej
fără să se oprească.
 
Totul se clătina, întunericul mă inunda
și mă depărta din ce în ce.
N-aveam cui să-i spun.
Nici durerea.
Nici loviturile care mă pocneau neîncetat
Și tot ce zăcuse tainic și mut în mine.
 
Surprinzătoare, lipsa de energie și de aer.
Mă tachina tot mai des.
Chestii mărunte, ar spune I.
E bine că le simți.
 
Dar când vin toate deodată, ca o avalanșă,
greu de tratat cum trebuie.
Și cu ce... mai întâi...
 
Eli Gîlcescu
6–7 nov. 2025

aprilie 11, 2025

Va fi sau nu va fi primăvară


Poate are propriile vise de încântare

sau nu mai știu ce

improvizând zâmbitor sfârșitul

ce bine i-ar fi 

s-o aud cum crește

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 11.04.2025


martie 11, 2022

Dacă pământul

… dincolo de răsărit

dincolo de priviri înfrigurate

de curgere spre nicăieri

când totul pare să fie altfel

dincolo de liniști

asemeni unui arbore de mătase

ale cărui frunze

se închid la cea mai mică atingere

înghiţând în penumbră somnolentă

vise lumini

acolo-aici

același...

încă mai are ceva de spus

 

Eli Gîlcescu


februarie 06, 2018

Mai mult decât un cântec

M-au risipit 
dar nu mai știu pe unde
cutremurate ploi de vise
în nerostiri
prin ramuri
în dor
fără oprire
și nimeni nu va ști încotro
m-am risipit 
la timp
să-mi uit cumva 
de mine
poate într-o zi foarte tăcută
mai mult decât un cântec
de ce n-aș fi

Eli Gîlcescu

octombrie 12, 2012

Iar dorul




... m-a risipit
de nu mai știu pe unde
cutreier toamnele din noi


Eli Gîlcescu

februarie 01, 2012

Prea mare grabă


Şi inimile-s grăbite
să sufere-n tăcere.
Parc-ar sta la coadă
să-şi ia porţia de rele,
nesocotind-o
pe cea de la stele
într-o viaţa prea grăbită.

Eli Gîlcescu
2012-02-01